Emiratele Arabe Unite, ca si Republica Populara Chineza, nu corespund termenului de democratie, asa cum il defineste spatiul Uniunii Europene. Au insa doua lucruri in comun: o serie de libertati economice, in absenta democratiei de tip euro-atlantic, care au dus la prosperitate; si lideri care au provocat, cu viziune si program, aceasta dezvoltare neobisnuita. Iar fenomenul devenirii, in aceste tari, nu are legatura doar cu economia, ci cu proiectia vizionara si responsabila a statorniciei natiunii, la scara istorica.
In Romania, marea realizare din 1989 incoace a fost dobandirea unui cadru democratic. Este, desigur, fundamental. Fara aceasta intorsatura de sistem nimic nu ar fi posibil, astazi si maine. Dar instinctul constructiei durabile intarzie sa apara. Mai ales in comportamentul celor cateva mii de oameni care alcatuiesc establishment-ul politico-administrativ.
Am vizitat China si Emiratele Arabe Unite. In ambele societati, vibratia dezvoltarii este aproape palpabila, nimic nu este intamplator, totul este prevazut, masurat, exploatat economic, adus la zi, conectat la prezent si proiectat spre viitor. Nu pot fi ignorate minusuri ale acestor societati, precum diferentele dintre bogati si saraci sau lipsa de grija fata de mediul inconjurator. Dar rezultatele sunt incredibile. China a scos din starea de saracie, in 30 de ani, mai bine de 400 de milioane de oameni, performanta fara egal in intreaga istorie a omenirii. O dezvoltare exceptionala au si Malaiezia, Thailanda sau Singapore.
Generatia de astazi a administratorilor Romaniei nu pare tentata de viziuni institutionale si economice. Acestea ar aduce stabilitate si forta la nivelul securitatii nationale. Formati la o scoala care ii invata ca manifestarea puterii este efortul de a o pastra, ei adesea nu construiesc nimic, in afara de mecanisme care sa-i tina pe val . In Romania, dupa 18 ani de democratie, nu avem autostrazi, nici parcari, nici porturi aduse la zi, nici noi aeroporturi, dar nici convingerea ca ele ar fi absolut necesare. Raspunderea fata de o Romanie solida si temerara este mereu a altcuiva, nu se stie bine a cui.
Am citit recent comentariul gresit al unei personalitati a societatii civile, care traducea cuvantul breaking news prin stiri tari. Breaking nu inseamna tare, ci ceva care tocmai se sparge, precum valul pe care plutesc cei care fac surf. Se poate spune ca pe noi ne caracterizeaza breaking politics, adica politica facuta pe creasta valului, datatoare doar de adrenalina, care ne amageste ca ne miscam. De fapt, rezultatul este egal cu ceea ce ramane de la valul care tocmai s-a spart.
In timpul acesta, tari care nu raspund standardelor euro-atlantice de democratie construiesc cu o viteza ametitoare. Mi se va spune ca Emiratele Arabe Unite au petrol. Nu acesta este secretul. Petrolul a ajutat mult, la inceput, in anii 60. De atunci incoace a jucat un rol decisiv creierul. Si dorinta de a construi ceva. Sa nu uitam ca petrol are si Irakul.
Cand Regele Mihai, in cel mai recent mesaj de Anul Nou, vorbea despre instinctul binelui national , Majestatea Sa se gandea la pornirea launtrica de a consolida: stat, economie, mediu inconjurator, cultura, educatie, sanatate. Pornirea de a pune baze solide proiectelor fundamentale, cele care cer loialitate, generozitate si modestie.
In Shanghai, orasul olimpic are 5 km patrati si s-a construit in 12 luni. Monaco are 2 km patrati si i-au trebuit trei decenii ca sa ajunga ceea ce este astazi. La Dubai, un etaj de cladire se construieste in trei zile. La noi, in cele trei zile se cheltuiesc energii pentru a construi si alimenta rivalitati artificiale. Noi mai pierdem o ocazie, Emiratele Arabe Unite mai construiesc un etaj. Si apoi, inca unul si inca unul.
In vacantele lor din ce in ce mai de calitate, romanii merg in Turcia, Italia, Emirate si Spania. Adica exact acolo unde este confortabil, ieftin si demn. In timp ce noi ignoram valoarea arhitecturala citadina care ne-a ramas, altii construiesc noi suprafete de teren pe mare, iar omenirea se bate sa cumpere acolo metri patrati care au ajuns la 5000 de euro/metrul patrat. In Romania, unele orase au centre vechi fermecatoare si originale: Cluj, Galati, Lugoj, Braila, Bistrita, Sulina, etc. Refacerea lor este timida, izolata si aleatorie.
Prapastia dintre leadership-ul fara orizont si instinctul corect al comunitatilor locale romanesti se mareste pe zi ce trece. Din pacate, factura fiecarei zile pierdute din prezentul romanesc o vor plati romanii viitorului, cei aflati astazi in scoli.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
