Anul 2020 s-a încheiat, aşa că putem începe să facem bilanţul şi, mai ales, să vedem ce plăţi mai avem de făcut în contul anului trecut. În această din urmă categorie se încadrează şi taxele datorate bugetelor de stat, în special cele cu frecvenţă anuală. În cazul persoanelor fizice, este vorba de declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de cei care obţin venituri, de regulă, extra-salariale. La aceasta au intervenit o serie de modificări chiar la finalul anului 2020, cea mai importantă fiind cea referitoare la decalarea termenului de depunere. Dar mai sunt şi alte aspecte care trebuie clarificate în perioada următoare.
Declaraţia unică a fost introdusă în anul 2018, an în care s-a şi depus pentru prima dată (pentru veniturile obţinute în anul anterior şi pentru veniturile estimate a fi obţinute în anul curent) şi trebuie avută în vedere de către persoanele fizice care obţin, din România şi/sau din străinătate, venituri precum cele din investiţii, chirii, activităţi independente, drepturi de proprietare intelectuală, activităţi agricole etc. Iniţial, termenul de depunere a declaraţiei anuale şi, implicit, pentru plata obligaţiilor fiscale aferente a fost stabilit la data de 15 martie a anului următor celui în care s-a obţinut venitul. Însă, în fiecare din anii care au trecut de atunci, acest termen a fost prelungit, uneori chiar şi de mai multe ori.
Termenul se amână, dar anumite aspecte se complică
Prin Legea 296/2020 de modificare a Codului Fiscal, publicată în Monitorul Oficial la final de an, noul termen de depunere a declaraţiei unice este restabilit la data de 25 mai a anului următor celui în care se obţin veniturile, valabil mulţi ani înainte de introducerea declaraţiei unice.
De asemenea, de curând a fost stabilit şi salariul de bază minim brut garantat în plată pentru anul 2021, la 2.300 de lei, utilizat la calcularea plafonului pentru plata contribuţiilor sociale aferente veniturilor estimate a fi obţinute în anul curent.
Nu în ultimul rând, recent a fost publicat şi noul formular al declaraţiei unice, care conţine noutăţi, inclusiv în legătură cu indemnizaţiile primite de către alţi profesionişti (avocaţii, persoanele care obţin venituri din activităţi independente, drepturi de proprietate intelectuală etc.), în cursul anului trecut, din partea statului român în contextul pandemiei COVID-19.
Ca prim pas, este recomandat contribuabililor să îşi pregătească din timp documentele necesare şi să îşi clarifice rezidenţa fiscală, pentru a verifica dacă au obligaţia să depună declaraţia unică şi pentru ce tipuri de venituri. În acest scop este necesară o analiză ce are în vedere mai mulţi factori, însă, în linii mari, este important de luat în calcul că doar rezidenţii fiscali români trebuie să îşi declare aici veniturile obţinute din orice sursă (din România sau din străinătate), în timp ce nerezidenţii trebuie să declare doar veniturile obţinute în România.
Rezidenţa fiscală necesită o atenţie sporită anul acesta, mai ales în cazul persoanelor a căror situaţie s-a schimbat din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19. Mai exact, sunt de interes şi ar trebui analizate aspecte precum modul de lucru – ţara din care au lucrat, pentru ce perioadă, localizarea familiei etc., întrucât acestea pot avea impact asupra rezidenţei fiscale şi, implicit, asupra obligaţiilor fiscale din România.
Aşadar, chiar dacă termenul a fost prelungit, în teorie, contribuabilii ar avea toate motivele să înceapă să pregătească depunerea declaraţiei unice din timp, pentru a evita frenezia şi aglomeraţia din preajma termenului limită şi pentru a beneficia de eventualele bonificaţii. Însă au la dispoziţie toate informaţiile de care au nevoie?
Sistemul de bonificaţii....
Odată cu introducerea declaraţiei unice, a fost prevăzut şi un sistem de bonificaţii, pentru depunere online şi/sau plata la timp sau chiar anticipată a obligaţiilor fiscale. Acesta însă nu a fost suficient de clar şi a cauzat complicaţii pentru contribuabili. Aşadar, autorităţile trebuie să stabilească reguli clare în această privinţă, care să rămână valabile pe termen lung şi să fie cunoscute de la începutul fiecărui an fiscal.
Spre exemplu, iniţial, bonificaţiile au fost prevăzute în anul 2018 doar pentru veniturile estimate pentru anul respectiv, 5% pentru depunerea online a declaraţiei şi 5% pentru plata anticipată a impozitelor datorate, până la 15 decembrie 2018. Pentru 2019, nu mai erau prevăzute bonificaţii, dar acestea au fost reintroduse în 2020, prin intermediul OUG 69/2020, care a prelungit şi termenul de depunere a declaraţiei unice aferente anului 2019. De data aceasta, bonificaţiile vizau îndeplinirea la timp a obligaţiilor fiscale declarative şi de plată pentru anul 2019.
Astfel, s-a acordat o bonificaţie de 5% din valoarea impozitului şi a contribuţiilor sociale aferente anului 2019, dacă acestea erau stinse integral – prin plată sau compensare – până la data de 30 iunie 2020. În plus, se acorda o bonificaţie suplimentară de 5%, dacă declaraţia unică era depusă prin mijloace electronice până la aceeaşi dată. Aceasta din urmă era condiţionată de plata taxelor aferente. Practic, dacă obligaţiile fiscale erau stinse în termenul prevăzut, însă declaraţia unică nu era depusă prin mijloace electronice, contribuabilul beneficia doar de bonificaţia de 5%, pentru plata taxelor în termenul prevăzut.
Bonificaţiile acordate au fost bine-venite şi, cu siguranţă, apreciate de contribuabili, însă au creat complicaţii pentru cei care au depus declaraţia şi au plătit taxele înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, respectiv 14 mai 2020 (având în vedere că primul termen de depunere fusese 15 martie 2020 ulterior prelungit la 25 mai 2020 şi apoi la 30 iunie). Şi aceia au putut beneficia de bonificaţii, însă pe baza unei declaraţii rectificative, care, dincolo de costul de conformare, a dus şi la aglomerarea sistemului de depunere online a declaraţiilor aproape de termenul limită, cu impact inclusiv asupra celor care, prin depunerea timpurie, încercaseră să evite această situaţie.
În urma unei declaraţii rectificative (care poate avea mai multe motive, nu doar obţinere bonificaţiilor), de regulă, rezultă sume pe care persoana în cauză urmează să le recupereze, fie prin compensare, fie prin restituire. Însă dacă optează pentru restituire, va constata că aceasta este o procedură încă greoaie şi consumatoare de timp. De asemenea, încă există situaţii în care bonificaţiile apar în fişa plătitorului ca sume neplătite, pentru care se aplică dobânzi şi penalităţi. În astfel de cazuri, reconcilierea din oficiu de către autorităţile fiscale ar simplifica acordarea bonificaţiilor atât pentru administraţia fiscală, cât şi pentru contribuabil. Din păcate, acest lucru se întâmplă rar, iar o astfel de situaţie se rezolvă, în practică, cu deplasarea contribuabilului la administraţia fiscală, unde trebuie să justifice acele restanţe, care, de fapt, sunt bonificaţiile care i se cuvin pentru că şi-a îndeplinit obligaţiile declarative şi/sau de plată la timp sau chiar anticipat.
....ar trebui să fie mai predictibil
Începând cu acest an, conform OUG 69/2020, contribuabilii vor beneficia de bonificaţii de maximum 10% din valoarea impozitului anual pe venit şi a altor contribuţii anuale. Detaliile cu privire la nivelul bonificaţiei, condiţiile care trebuie îndeplinite şi procedura de acordare vor fi publicate în termen de 60 de zile de la apariţia în Monitorul Oficial a legii anuale a bugetului de stat prin care se stabileşte acordarea bonificaţiilor, printre altele (prevede Legea 296/2020). Aşteptăm aşadar legea bugetului de stat pentru anul 2021.
Astfel, se pare că, începând din acest an, se clarifică anumite aspecte esenţiale referitoare la depunerea declaraţiei unice, şi anume termenul standard de depunere şi condiţiile, dar mai ales momentul în care persoanele fizice vor şti dacă se acordă sau nu bonificaţii şi cum pot beneficia de acestea.
În concluzie, pentru a uşura sarcina contribuabililor şi a administraţiei fiscale şi a spori gradul de încasare la buget din taxele aferente veniturilor prevăzute în declaraţia unică, este esenţial ca termenul limită să se menţină, sistemul de bonificaţii să fie clar şi uşor de aplicat, iar documentele şi informaţiile necesare să fie puse la dispoziţia contribuabililor cât mai din timp, preferabil cât mai aproape de începutul anului fiscal, pentru a se evita depunerea pe ultima sută de metri.
Altfel, cu siguranţă, puţini contribuabili vor depune declaraţia unică şi vor plăti taxele datorate la bugetul de stat înaintea publicării informaţiilor cu privire la bonificaţiile acordate anul acesta, luând în calcul complicaţiile apărute anii anteriori.
