Adoptată la final de decembrie, Ordonanţa Guvernului nr. 130/2021 a marcat introducerea unui număr semnificativ de măsuri legislative importante fiscal-bugetare despre care s-a scris şi vorbit destul de mult. Am remarcat însă că - în mod nemeritat, poate - una dintre modificări a trecut total neobservată: prelungirea efectelor juridice a anulării obligaţiilor bugetare accesorii până la data de 30 iunie 2022. Încercăm să descifrăm de ce s-a întâmplat acest lucru şi, mai ales să anticipăm, ce perspective ar putea aduce această modificare legislativă în anul următor. Astfel, Ordonanţa 130/2021 pare să întărească un trend din ultimii doi ani în care Statul Român, în contextul dificultăţilor financiare generate de pandemia Covid, mai acordă o şansă contribuabililor săi pentru a-şi achita debitele fiscale principale restante şi a beneficia de anularea obligaţiilor fiscale accesorii.
Suntem deja la a treia astfel de şansă şi pare ca ne îndreptăm spre o banalizare a acestei instituţii, dacă nu se intervine urgent, în opinia noastră, şi în privinţa unor elemente esenţiale care să revitalizeze interesul imediat şi direct al tuturor contribuabili pentru aplicarea acesteia.
Spunem aceasta întrucât, deşi termenul pentru aplicarea amnistiei a fost prelungit până la mijlocul anului 2022, termenul de referinţă a obligaţiilor fiscale principale care intră în sfera de aplicare a amnistiei a rămas la nivelul anului 2020. Mai exact, doar dobânzile şi penalităţile fiscale aferente debitelor fiscale principale având scadenţe anterioare datei de 31 martie 2020 pot fi anulate prin cereri depuse până la data de 30 iunie 2022.
În aceste condiţii, chiar dacă este binevenită, desigur, ca orice facilitate fiscală în favoarea contribuabililor, ne întrebăm dacă această prelungire a termenului este de natură să menţină amnistia fiscală ca un instrument eficient şi util de ajutorare a contribuabililor şi, pe de altă parte, de stimulare a acumulării veniturilor de la bugetul de stat prin plata debitelor fiscale din inspecţii fiscale şi conformare voluntară.
Ce avantaje aduce în mod practic contribuabililor această prelungire a termenului? În opinia noastră, în esenţă, ar fi două aspecte relevante:
- pe de o parte, această prelungire este benefică pentru contribuabilii care încă nu şi-au ”făcut curăţenie” în evidenţele fiscale şi contabile pentru a identifica eventuale erori care să genereze riscul unor obligaţii fiscale suplimentare şi, deci, care să fie rectificate, obligaţiile fiscale principale rezultate - plătite, iar cele accesorii – anulate. Asemenea contribuabili vor avea, din nou, un termen prelungit până în 30 iunie 2022 pentru a aplica amnistia, dacă nu au efectuat corecţii în ultimii doi ani.
- pe de altă parte, este mărită sfera inspecţiilor fiscale care intră în domeniul de aplicare a amnistiei fiscale şi care va cuprinde inspecţiile începute până la data de 30 iunie 2022, iar nu doar cele în curs sau începute până la data de 31 ianuarie 2022.
Şi totuşi, indiferent de momentul efectuării corecţiilor şi/sau demarării inspecţiilor fiscale, acestea nu pot să vizeze decât obligaţii fiscale principale de dinainte de 31 martie 2020.
Or, în contextul în care perioadele de dinainte de 2020 au făcut deja, în multe cazuri obiectul controalelor fiscale din partea ANAF, dar şi ţinând cont de faptul că intrăm în al treilea an de când contribuabilii se lupta cu efectele pandemiei COVID, iar valul al 5-lea este pe cale să traverseze (şi) România cu consecinţe greu de prezis şi estimat la acest moment (dacă ne uităm în aceste momente la impactul din vestul Europei), considerăm că este absolut necesară şi redefinirea obiectului amnistiei, iar nu doar a termenului de aplicare a acesteia.
Cum deja învăţăm să coexistăm cu pandemia COVID, devenită între timp o nouă realitate care ne marchează existenţa, apreciem că şi măsurile fiscale ar trebui în mod corespunzător adaptate şi individualizare acestor noi realităţi.
Astfel, Noul An 2022 - al treilea şi, deci, cel care ar trebui potrivit folclorului autohton, să fie cel norocos - ar trebui să marcheze tranziţia amnistiei de la o măsură fiscală (extrem de benefică şi uzitată atât de contribuabili, dar şi pentru bugetul de stat) care i-a ajutat pe aceştia să plătească debitele fiscale anterioare pandemiei în timpul acesteia, într-una de sprijin a acestora să achite debitele fiscale principale născute în timpul pandemiei, mai ales cele din primul an pandemic, care s-a dovedit a fi cel mai dificil şi cu consecinţele cele mai grave atât pentru stat, cât şi pentru contribuabili.
Dintr-o astfel de perspectivă, apreciem că, în plus faţă de prelungirea termenului de depunere la 30 iunie 2022, o devansare şi a termenului de referinţă de la 30 martie 2020 la 30 martie 2021 ar fi un excelent început şi ar revigora acest instrument care s-a dovedit a fi unul vital atât pentru Statul Român, dar şi pentru contribuabilii acestuia în aceste vremuri dificile.
Dan Dascălu, Partener coordonator litigii fiscale D&B David şi Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România
Mihail Boian, Partener D&B David şi Baias
