Contribuabilii care sunt încadraţi de către ANAF în categoria de risc privind preţurile de transfer, pot fi subiectul unei inspecţii fiscale în care le va fi solicitat dosarul preţurilor de transfer.
Deşi România nu este membră a OECD, legislaţia naţională privind preţurile de transfer este aliniată Liniilor Directoare OECD privind preţurile de transfer şi impune efectuarea tranzacţiilor cu părţile afiliate la valoarea de piaţă.
În ultimii ani, domeniul preţurilor de transfer a început să fie din ce în ce mai intens dezbătut, având în vedere numărul mare de companii multinaţionale care desfăşoară tranzacţii intra-grup.
Odată cu modificările de legislaţie privind preţurile de transfer (Ordinul 442/2016 privind cuantumul tranzacţiilor, termenele pentru întocmire, conţinutul şi condiţiile de solicitare a dosarului preţurilor de transfer şi procedura de ajustare / estimare a preţurilor de transfer şi Ordinul 3609/2016 privind organizarea activităţii de administrare a marilor contribuabili), numărul contribuabililor pot intra sub incidenţa verificărilor privind preţurile de transfer s-a mărit considerabil. În acest sens, activitatea inspectorilor fiscali a fost îngreunată de volumul documentelor şi informaţiilor care trebuie verificate într-o inspecţie privind preţurile de transfer.
Pentru a eficientiza controalele privind preţurile de transfer, departamentele de inspecţie fiscală din cadrul ANAF iau în calcul anumiţi factori de risc care ar putea conduce la diminuarea bazei impozabile a contribuabililor şi implicit a impozitelor plătite la bugetul de stat. Analiza de risc este efectuată cu scopul stabilirii unui nivel al riscului fiscal în care se încadrează contribuabilul, conform Codului de Procedură Fiscală. Prin urmare, cu cât nivelul riscului în care se încadrează contribuabilul este mai ridicat, cu atât mai mult cresc şansele ca acesta să fie subiectul unei inspecţii fiscale. Mai mult decât atât, conform Ghidului de inspecţie fiscală publicat pe site-ul ANAF, contribuabilul va fi verificat doar asupra riscurilor identificate şi nu asupra activităţii totale.
Principalele criterii de încadrare în categoria contribuabilior cu risc fiscal ridicat din punctul de vedere al preţurilor de transfer sunt:
Ponderea tranzacţiilor intra-grup
Întrucât domeniul preţurilor de transfer se referă strict la tranzacţiile intra-grup sau tranzacţii cu părţi afiliate, principalul risc care ar putea atrage o eventuală inspecţie fiscală o reprezintă ponderea tranzacţiilor intra-grup din totalul tranzacţiilor pe care le desfăşoară un contribuabil. Ţinând cont de faptul ca tranzacţiile desfăşurate cu entităţile afiliate sunt considerate tranzacţii controlate, o pondere mărită a tranzacţiilor între părţi afiliate poate fi considerat un risc din punctul de vedere al preţurilor de transfer.
Ce instrumente au la dispoziţie inspectorii fiscali pentru a calcula acest indicator? Declaraţiile 390, 394, baza de date Orbis / Amadeus, Registrul Comerţului, precum şi alte instrumtente dezvoltate intern de ANAF.
Pierderea contabilă/fiscală
Nivelul preţurilor de transfer influenţează impozitul pe profit pe care trebuie să îl plătească contribuabilul în juridisdicţia fiscală în care este înregistrat / operează. Astfel, un alt factor de risc important îl reprezintă pierderea contabilă şi cea fiscală a companiei. Deşi Ghidul OECD specifică faptul că un grup poate susţine o companie care înregistrează pierderi (deşi nu pe timp nelimitat) situaţie diferită faţă de o companie independentă care nu ar putea susţine pierderi consecutive, o pierdere înregistrată de către contribuabil poate ridica un semn de întrebare autorităţilor fiscale din punctul de vedere al preţurilor de transfer, motivul fiind transferul profitului într-o altă jurisdicţie fiscală.
Perioada de prescripţie
Riscul unei inspecţii fiscale apare, de asemenea, înainte să intervină perioada de prescripţie. În acest sens, un contribuabil care nu a mai avut o inspecţie fiscală privind preţurile de transfer în ultimii 3-5 ani, poate avea un risc crescut de verificare a preţurilor de transfer.
Contribuabilii care au de recuperat TVA de la bugetul de stat
Fiscul grupează deconturile de TVA în două categorii: pozitive şi negative. În cazul deconturilor de TVA negative, acestea sunt la rândul lor grupate în funcţie de gradul de risc: mic, mediu şi mare. În consecinţă, un contribuabil care are de recuperat TVA de la bugetul de stat are, de asemenea, un risc privind o eventuală inspecţie fiscală în primul rând în ceea ce priveşte TVA. În ultimii ani, a fost înregistrată tendinţa de suspendare a inspecţiilor fiscale până la prezentarea dosarului preţurilor de transfer.
Pe lângă aceste criterii generale, mai sunt şi alte riscuri pentru care un contribuabil poate face subiectul unei inspecţii fiscale şi pentru care poate fi, de asemenea, subiectul verificării dosarului de preţuri de transfer. Printre acestea se pot enumera controalele încrucişate efectuate asupra neconcordanţelor între tranzacţiile de bunuri/servicii declarate de persoana impozabilă şi partenerii săi, depunerea cu întârziere a declaraţiilor fiscale, domenii de activitate ce prezintă risc, obligaţii restante faţă de bugetul general consolidat ş.a.
De menţionat este faptul că punerea la dispoziţie a dosarului de preţuri de transfer nu scuteşte contribuabilul de verificarea făcută de către inspectorii fiscali cu privire la corectitudinea preţurilor de transfer.
În concluzie, autorităţile fiscale au un interes tot mai crescut faţă de domeniul preţurilor de transfer, acesta fiind un domeniu vizat în cadrul controalelor fiscale. În aceste condiţii, companiile afiliate trebuie să acorde o atenţie sporită tranzacţiilor intra-grup, precum şi documentaţiei privind preţurile de transfer.
