Opinii

Poziţia faţă de China şi odiseea Huawei prin prisma alegerilor din Statele Unite

Opinia specialistului

Poziţia faţă de China şi odiseea Huawei prin prisma...

Autor: Mircea Cosea

05.10.2020, 11:25 296

Suntem prea preocupaţi de rezultatele mai mult sau mai puţin contestate ale  alegerilor noastre locale pentru a acorda atenţie modului în care se desfăşoară campania electorală în Statele Unite. Poate aceasta este explicaţia superficialităţii cu care s-a prezentat în România dezbaterea televizată din 29 septembrie între dnii. Donald Tramp şi Joe Biden. S-a remarcat doar caracterul uşor ”de mahala” al dezbaterii caracterizată printr-un dialog al insultelor şi al exotismului verbal.

Există totuşi şi analize extrem de atente şi subtile ale acestei dezbateri care au descoperit sub haina spectacolului electoral şi elemente de profunzime ce privesc esenţa actualei politici economice americane, rezultatele ei, ca şi perspectivele pe termen mediu şi liung.

O astfel de analiză este cea a laureatului Premiului Nobel pentru economie (2006) Edmund S Phelps. Domnia sa remarcă modul în care dnul. Trump s-a ferit să abordeze frontal problematica economică deoarece, susţine dnul. Phelps, s-a temut să recunoască eşecul politicii sale de reducere a taxelor în beneficiul marilor corporaţii. Aceste măsuri nu au produs investiţiile şi creşterea promise, ci au avut ca principal efect adâncirea deficitelor bugetare în primii trei ani ai preşedinţiei Trump.

”Neglijarea de către Trump a acestei risipe fiscale, comentează laureatul Premiului Nobel, creează un precedent, acela al posibilelor deficite inutile în cadrul viitoarelor administraţii...Cruciada prost înţeleasă de către Trump pentru reducerea deficitului comercial a subminat comerţul mondial, reducând eficienţa alocării resurselor în ţară şi în străinătate.”(vezi : Edmund S Phelps : ” The Economic Case for Biden” Project Syndicate”).

O reacţie interesantă la dezbatere a avut-o şi celebrul Nouriel Roubini care spunea : ”Dacă democraţii preiau controlul atât asupra camerelor Congresului, cât şi asupra Casei Albe, administraţia Biden ar urmări un stimul fiscal mai mare care vizează gospodăriile, lucrătorii şi întreprinderile mici care au nevoie de ea, precum şi crearea de locuri de muncă pentru infrastructură şi investiţii în economia verde. Ei nu ar investi în reduceri de taxe pentru miliardari, ci mai degrabă în educaţie şi recalificare a lucrătorilor, precum şi în politici industriale şi de inovare proactive pentru a asigura competitivitatea viitoare.

Acestea ar milita pentru politici de restabilire a puterii de negociere şi renunţare la un protecţionism absurd, pentru o abordare mult mai sensibilă a comerţului internaţional, şi de urmărire a unei politici de "co-opetition", mai degrabă decât politica  ” lose-lose” şi de  izolare faţă de China. În timp ce convingerile personale ale lui Donald Trump sunt greu de stabilit şi au variat de-a lungul anilor, protecţionismul este unul dintre puţinele sale articole de credinţă. (vezi: Nouriel Roubini:”Why Biden is better than Trump for the Economy”.PS.30/09/2020).

Într-adevăr, aşa după cum semnalează analiza dezbaterii din 29 septembrie, în preajma alegerilor prezidenţiale politica protecţionistă a administraţiei Trump este cea care caracterizează relaţiile economice externe ale Statelor Unite nu numai relativ la relaţiile cu China dar şi cu Uniunea Europeană. Donald Trump a pus la baza politicii protecţioniste instrumentul tarifar.

De aici şi porecla de ” Tariff Man" pe care preşedintele şi-a dat-o singur. ” Tarifele ar proteja piaţa americană sau ar forţa partenerii comerciali să îşi deschidă pieţele. Datorită lor, războaiele comerciale sunt un lucru bun, şi uşor de câştigat", declara el în 2017. (vezi : Briefings & Statements.2017).

Pe măsură ce se apropie scrutinul electoral, administraţia Trump accentuează trendul protecţionist pe care îl consideră cea mai importantă politică în sensul reducerii deficitelor şi al ieşirii mai rapide din criza cononavirus. Principalul aspect al cestui trend protecţionist îl reprezintă aşa zisul ”război comercial cu China”, în principal prin impunerea de tarife.

Din 2018, Statele Unite şi China au crescut constant tarifele pentru multe produse chineze precum fierul şi aluminiul, panourile solare, carnea de vită, porumbul şi multe altele, într-o evidentă escaladare protecţionistă. Adăugarea taxelor americane şi chineze din 2018 până în ianuarie 2020 duce la un total de aproape 735 de miliarde de dolari în bunuri afectate de impunerea tarifelor.

Pe 15 ianuarie 2020, în contextul acestui ”război”, s-a încheiat acordul bilateral China-SUA. Care este natura acestui acord? Angajamentele asumate în cadrul acordului pot fi clasificate în două categorii. Pe de o parte, există angajamente asumate de Republica Populară Chineză de a-şi opri practicile ilegale, în special în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală, transferul de tehnologie şi devalorizarea monedei în scopuri competitive. În acelaşi timp, China se angajează să cumpere cu 200 de miliarde de dolari pe parcursul a doi ani, mai multe produse americane faţă de  2017. Această cifră se referă la patru sectoare: produse industriale (39%), produse agricole (16%), produse energetice (26%) şi servicii (19%). Acest angajament este problematic, deoarece contravine realităţilor structurii actuale ale comerţului economic dintre China şi Statele Unite. A crede că este posibil să se inverseze tendinţa structurală a deficitului comercial al SUA prin stabilirea unei anumite cantităţi minime de achiziţii pe care un partener comercial va trebui să le facă, este puţin probabilă. Este de  fapt imposibil pentru China să-l onoreze. 

La şase luni de la încheierea acordului, achiziţiile Chinei cresc doar la 23% din obiectivele stabilite prin acord (Coronavirusul fiind parţial responsabil). În plus, această abordare împinge China să îşi urmeze politica de piaţă centralizată, deoarece aceste angajamente comerciale sunt garantate de statul chinez. Pe de altă parte, forţând China să cumpere produse din SUA nu va duce în mod automat la o creştere a producţiei, este mult mai probabil ca acestea sa fie pur şi simplu capturate de China în detrimentul altor ţări: prin urmare, nu neapărat câştiguri suplimentare pentru Statele Unite. Deficitul comercial al SUA cu China s-a redus, dar acest lucru se datorează reducerii schimburilor comerciale dintre cele două ţări şi nu exporturilor mai mari ale SUA.

   Evoluţia comerţului SUA-China (miliarde dolari)

Sursa: American Census Bureau

 

În mod similar, deficitul comercial global al SUA s-a redus doar uşor la sfârşitul anului 2019 şi rămâne cu mult peste nivelul anterior măsurilor protecţioniste.

 

     Evoluţia deficitului comercial SUA (miliarde dolari)

Surse: American Census Bureau

 

Acest lucru sugerează că scăderea importurilor chineze în Statele Unite a dus la o creştere a importurilor altor ţări, cum ar fi Coreea de Sud, Taiwan, Mexic sau Uniunea Europeană.

 

Evoluţia deficitului comercial SUA cu principalii parteneri comerciali ( miliarde dolari)

Sursa: American Census Bureau

 

Dincolo de impactul macroeconomic, care au fost efectele războiului comercial asupra cetăţenilor americani?

Sectoarele agriculturii, bunurilor fabricate şi transporturilor au fost deosebit de afectate, cu o scădere semnificativă a investiţiilor străine (aproape 0 pentru trimestrul următor anunţării primelor măsuri protecţioniste) şi a ocupării forţei de muncă (o scădere de 2 % în sectoarele în cauză după impunerea primelor tarife). De exemplu, fermierii americani au pierdut aproape întreaga piaţă chineză, forţând guvernul să le acorde o subvenţie în valoare de 23 miliarde de dolari. În general, costul războiului comercial din Statele Unite este estimat la 300.000 de locuri de muncă.  Pe de altă parte, creşterea costului produselor impozitate a fost suportată de majoritatea importatorilor americani şi, prin urmare, de consumatorii americani. Preţul de achiziţie al produselor supuse  tarifului a crescut cu o medie de 3%. (Vezi: Jules Devie: ”Trump contre la Chine. Les consequences de protectionnisme sur l’economie americaine” IREF.30/09/2020).

Unul dintre aspectele cele mai controversate ale politicii protecţioniste practicate de către administraţia Trump este poziţia faţă de participarea companiei Huawei pe piaţa europeană 5G.

Implicaţiile războiului tehnologic 5G dintre Beijing şi Washington sunt deja vizibile în Europa. În timp ce Statele Unite solicită ferm ţărilor europene să renunţe la infrastructura producătorului chinez de echipamente pentru viitoarea reţea 5G, poziţiile ţărilor europene variază. (vezi :”Huawei: le trouble jeu du goubernement” Tribune 27/07/2020).

Studii recente, realizate de profesionişti din industria franceză, sunt preocupate de costurile potenţiale ale excluderii Huawei de pe piaţa europeană.

Renunţarea la Huawei ar putea avea consecinţe extrem de grave. Aceasta este una dintre principalele preocupări ale unor operatori francezi, dintre care mulţi sunt deja dependenţi de Huawei pentru structurile lor 4G. (vezi: ”Telecoms: la 5G bouleverse le paysage concurrentiel.” Les Echos.28/11/2020).

Este cazul Bouygues, a cărui 47,5% din reţeaua 4G este echipată de compania chineză şi SFR, a cărui 52% din reţea este furnizată de Huawei. În februarie anul trecut, Martin Bouygues a lansat un avertisment serios către autorităţile franceze, anunţând temerile privind "denaturarea concurenţei" în favoarea rivalilor săi.

Reţeaua franceză este structurată în jurul plăcilor geografice, ale căror echipamente provin de la un singur furnizor. Această logică răspunde unei coerenţe economice evidente, facilitând întreţinerea reţelei şi nefiind nevoită să instruiască tehnicieni în dispozitive eterogene. Excluderea Huawei ar echivala cu realizarea unei revizuiri totale a anumitor reţele pe întreaga parte a teritoriului.

Acest proces ar fi, fără îndoială, consumator de timp şi costisitor. Senatul francez, într-un raport al Comisiei pentru afaceri economice (vezi: Les comptes rendus de la commission des affaires économiques. Oct/2019), subliniază, de asemenea, "lipsa interoperabilităţii" între diferitele echipamente, afirmând în mod logic că este mult mai ieftin să se efectueze o simplă actualizare a infrastructurii 4G, mai degrabă decât să le revizuiască complet. Prin urmare, devine foarte dificilă posibilitatea de a imagina un 5G european fără Huawei. Şi, mai presus de toate, este dificil să se calculeze costul pentru operatorii europeni. Un raport al GSMA, asociaţia care reuneşte principalii jucători de telefonie din Europa, stabileşte o sumă suplimentară de 55 de miliarde de euro.

Pentru România, campania electorală americană şi ideile pe care le putem extrage din dezbaterile candidaţiilor sunt importante. Ne pot da o imagine asupra intenţiilor de politici economice pe care le vor pune în aplicare după câştigarea mandatului.

Desigur, atenţia principală o vom da problemelor  parteneriatului  nostru strategic cu SUA pe care îl dorim trainic şi din ce în ce mai puternic. Suntem conştienţi că fără sustenabilitatea acestui parteneriat strategic, siguranţa şi independenţa noastră ar fi în mare pericol, dar nu trebuie să neglijăm nici orientarea politicii economice a partenerului nostru strategic. Deşi economia românească are o pondere mică în ansamblul economiei globale, suntem totuşi participanţi ai economiei şi comerţului internaţional, ceea ce înseamnă că orice poziţionare a celor două mari puteri economice, SUA şi China pe piaţa mondială, ne va afecta direct sau indirect, mai devreme sau mai târziu. Interesul nostru naţional, dar şi al celui pe care îl avem ca membri ai Uniunii Europene ne determină să dorim şi să sperăm că vom beneficia de condiţiile unei pieţe globale neafectate de războaie comeciale.


Mircea Cosea este profesor universitar, doctor in stiinte Economice.
Intre 1973-1980 a fost expert pe probleme de prognoza economica si macroeconomie la Comisia Economica ONU pentru Europa de la Geneva.
In calitatea pe care a detinut-o, de prim vice prim ministru, presedinte al Consiliului pentru Reformã si Strategie Economicã (1993-1996), a avut un rol hotãrator in punerea bazelor economiei de piatã in Romania prin crearea pietei de capital.
A reprezentat Romania in negocierile cu Banca Mondialã si Fondul Monetar International; a fost observator si deputat in Parlamentul European.
Fost deputat in Parlamentul Romaniei, membru al Comisiei pentru Muncã si Protectie Socialã; a fost presedinte al Institutului National de Administratie .
A publicat manuale de economie, volume de scrieri si studii economice, precum si numeroase articole in publicatii romanesti si strãine.
Este presedintele Fundatiei pentru Studii de Prognozã si Strategie Economicã si presedinte de onoare al Asociatiei pentru Democratie, Educatie si Reconstructie.


Articolele de tip advertorial publicate pe site-ul www.zf.ro sunt marcate cu (P), Advertorial, Articol cu continut publicitar sau Opinia specialistului

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO