Nu sunt decât vreo 30 de ani de atunci. În satul în care trăiam eu, parinţii şi surorile mele, oamenii se duceau la vot să voteze un primar. Dar pe lista de vot era un singur nume. Şi nimănui nu i se părea absurd.
Ce spun mai jos va părea dezlânat şi apriori imbecil: doar oamenii cu experienţă ştiu să distingă între lucruri!
Am vorbit de curând cu un om plin de însuşiri care a reuşit în Cluj să facă un cor profesionist de muzică „creştină”. Cum? – l-am întrebat. Ca un profan ce iubeşte muzica gândeam că este cumplit de greu să aduni la un loc instrumentişti, soprane şi tenori aşa încât să-i faci pe spectatori să iasă în lacrimi din sală.
Stii, zice el: în şcolile noastre evanghelice, copii învaţă notele muzicale de mici. Aşa că mulţi dintre cei cu talent se îndreaptă spre şcoli de muzică - iată că au un avantaj asupra celorlalţi, poate la fel de talentaţi ca ei. Aşa noi am putut face un cor de profesionişti.
Mi-am adus aminte, vorbind cu el, de alte uluitoare exemple: popoarele care au rezistat în istorie au fost cele care au ştiut şi au predat scrisul şi memoria. Evreii din vechime îi învăţau pe copii scrisul şi istoria de la cei dintâi ani, într-un timp ce, pentru alte popoare, a scrie era o ruşine. În satul în care părinţii mei mergeau la vot ca să voteze un singur nume înscris pe o singură listă încă se credea, acum 30 – 40 de ani, că cititul îţi strică ochii. Nu critic nimic, nu critic pe nimeni. Spun că am trăit acolo.
Vorbesc acum despre anii de azi, despre ştiinţă şi memorie, despre cultură şi bun simţ. Vedeţi, pe toate canalele posibile PSD/ALDE/UDMR suţin că au dreptul să reinstaureze politica lipsei de bun simţ şi a furtului la drumul mare pentru că au câştigat nişte alegeri. Batjocura este maxima: Steluţa Cataniciu (ALDE) îşi suspendă prin legile pe care le promovează propria-i condamnare. Andreea Cosma (PSD), fiică de condamnat penal face legi pentru albirea neamului ei de infractori, sub binecuvântarea cercetaţilor şi condamnaţilor penal Tăriceanu şi Dragnea, iar poporul stă mâhnit pentru că nu vrea să distrugă democraţia firavă a României: dacă aşa a votat poporul!
Păi nu aşa a votat poporul, pentru că pe buletinul de vot nu era scris „liber la furat”.
De aceea este nevoie de memorie şi de istorie.
Democraţia noastră nu este inventată de noi. Şi atunci trebuie să ne întoarcem la cei care au ajutat-o să crească, pentru că democraţia nu s-a născut din capul lui Zeus.
Trăim, zicem cu toţii, într-un contract social, iar democraţia noastră este de tip contractualist – nu am inventat-o noi, am împrumutat-o. Haide să-i urmărim atunci pe părinţii contractului social.
Hobbes - “Leviathanul”; Rousseau - “Contractul social”; Locke - “Al doilea tratat despre guvernământul civil”. Ce spun toţi aceştia? Guvernarea nu mai este legitimă în momentul în care încalcă contractul social. Care este contractul, în cazul nostru? Dacă oamenii nu au mers la vot acum un an înseamnă că vor să se întoarcă la vremea de acum 30 de ani când mergeau la vot să voteze absurdul-absurdului – un om pe o singură listă? Iar ce care au votat: au votat ca cei de la guvernare să fure? Există în toţi o lehamite şi o oboseală. Dar, să fie clar. Cei care au stat acasă au stat pentru că nu era – credeau ei - o luptă între bine şi rău. Şi cei care au votat şi cei care nu, credeau – aşa gândesc – că parcursul este oricum stabilit. Nu era o alegere între Iad şi Rai.
Felul în care PSD/ALDE/UDMR guvernează, obligă însă la această alegere: Bine sau Rău.
Este uluitoare memoria publică. În pieţe se strigă azi “jos comunismul” într-o vreme în care jumătate din popor nici nu a cunoscut comunismul. Bizar? Nu! Pentru că bolşevicii la fel făceau. Invocau binele poporului la orice pas: poporul mânca “adidaşi” iar ceauşeştii cotletele.
Porcii roşii ar fi trebuit să ştie că pentru fiecare este un crăciun.
Problema e ca şi noi trebuie să învăţăm să gătim diversificat. Învăţarea şi memoria vor fi fundamentale pentru confortul nostru gastric.
