Impozitul este la fel de vechi ca si statul, plata sa fiind forma concreta prin care este pus in practica acel contract social originar in urma caruia oamenii au decis ca e mai bine sa traiasca in societate, decat individual.
Fiind o formula atat de veche de manifestare sociala, modul in care se plateste impozitul, cat de echitabil sau corect este el distribuit printre membrii societatii reprezinta una dintre cele mai importante teme de cercetare pentru politologi cat si unul dintre subiectele majore ale dezbaterilor politice si confruntarilor electorale din democratiile occidentale cu traditie. Din acest punct de vedere, disputa cota unica vs. impozitul progresiv care a marcat recent incheiata campanie electorala de la noi arata un semn de maturitate pentru democratia romaneasca, aflata in sfarsit in situatia de a depasi temele reziduale (nationalisme, extremisme, populisme desantate) care au afectat-o in ultimii 15 ani.
Impozitarea veniturilor este o tema centrala datorita implicatiilor directe asupra politicilor majore gestionate de stat. Nivelul ridicat de impozitare permite statului sa-ii accentueze interventiile in domeniile prioritare de interes public precum educatia, sanatatea, protectia sociala etc. Dimpotriva, nivelul scazut de impozitare obliga statul sa-si restranga interventiile si sa transfere o parte din aceste sarcini indivizilor, grupurilor sau diverselor organizatii. La nivel politico-ideologic, disputa nu este transata. Stanga politica sustine nivelul ridicat de impozitare in vederea realizarii politicilor de egalizare sociala. In schimb, dreapta sustine nivelul scazut de impozitare care sa-i asigure individului libertatea de a dispune, fara constrangeri, de rezultatul maxim al muncii sale. Pana la urma, aceasta disputa politica are la baza un conflict valoric: impozitele trebuie sa incurajeze o distributie echitabila a veniturilor in societate (adica impozite proportionale cu veniturile) sau dimpotriva, fiecare ar trebui tratat in functie de aceeasi regula (adica o cota unica de impozitare). Astfel, ajungem la o discutie mai larga despre ce inseamna libertate, egalitate si dreptate intr-o societate moderna. Iar pentru o asemenea dezbatere, cel mai bun reper de analiza de care dispunem este monumentala lucrare A Theory of Justice a lui John Rawls.
Primul lucru pe care l-am remarcat in contextul confruntarii de idei de la noi asupra sistemului de impozitare este faptul ca atat Alianta D.A., cat si PSD s-au concentrat exclusiv asupra argumentelor de ordin financiar. Am aflat despre consecintele pozitive sau negative ale cotei unice asupra echilibrului bugetar ori despre cat de multi bani aduce la buget impozitul progresiv. Fara indoiala, sunt lucruri de larg interes care trebuie discutate. Insa, in mod surprinzator pentru o dezbatere in care actorii sunt partidele politice, nici Adriean Videanu ii nici Mihai Tanasescu nu ne-au vorbit despre cat de drepte sau nedrepte sunt regulile privind impozitarea, despre cat de corecta sau incorecta este diferentierea impozitului pe categorii de cetateni. Ei si colegii lor liberali sau social-democrati nu ne-au lamurit daca prioritare sunt nevoile oamenilor, adica trebuie sa luam mai mult de la bogati, si mai putin de la saraci pentru a-i a ajuta mai bine pe cei din urma, meritele oamenilor, adica bogatii, pentru ca au fost mai harnici, mai destepti, mai descurcareti, sa se bucure de veniturile lor fara nici o restrictie, iar saracii sa se descurce cum pot, sau sansele oamenilor, adica impozitul pe care il platesc bogatii si saracii sa fie echilibrat in asa fel incat sa asigure un set minimal de sanse egale care sa nu dezavantajeze decisiv si masiv grupuri largi de cetateni.
Lipsa acestei dimensiuni "mai politice" a dezbaterii a facut ca optiunea intre cota unica si impozitul progresiv sa se faca in baza unor argumente simpliste de genul "ce sa fac pentru a da cat mai putin statului". Pentru ca, dincolo de complicatele ratiuni bugetare, atat Alianta, cat si PSD-ul s-au straduit sa arate ca prin sistemul promovat de ei contribuabilii vor plati impozite mai mici (16% pentru toti cetatenii in cazul liberalilor, respectiv 10% pentru cei cu venituri mici in cazul PSD-ului). Nici un cuvant sau prea putine despre nevoia de solidaritate in societate sau despre necesitatea unei libertati mai mari a cetatenilor raport cu statul. Din pacate, acest cadru reductionist in care s-au derulat disputele politice a invalidat o dezbatere mai larga despre stat in sine, despre faptul ca romanii platesc impozite pentru un stat care functioneaza prost, despre faptul ca prioritatea prioritatilor de pe agenda oricarui politician roman ar trebui sa fie deparazitarea si eficientizarea statului pentru a carui existenta platim cu totii prea mult si de pe urma caruia beneficiem prea putin.
Cu toate acestea nu e cazul sa disperam. Faptul ca discutia despre politicile de impozitare a fost deschisa si urmata de actiuni concrete reprezinta un mare pas inainte. Simpla adoptare a cotei unice, solutie de pe urma careia au castigat cei care sustin ca fiecare trebuie tratat dupa aceleasi reguli, indiferent de venituri, nu a inchis insa subiectul. Din punct de vedere economic si social, cota unica va genera unele costuri, ceea ce ar putea provoca presiuni pentru rediscutarea problemei. Sa speram ca atunci cand se va intampla acest lucru politicienii vor depune un efort mai mare, bazat pe mai multe argumente, pentru a ne convinge de dreptatea lor.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
