Faptul că am pe cineva foarte drag pe un vas de croazieră, într-o perioadă în care Costa Concordia a eşuat, dar şi irealul dialog dintre comandantul Schettino şi ofiţerul de la căpitănia Livorno pe tema abandonului navei, alături de protestele de stradă din marile oraşe ale României, mi-au adus în minte un singur tablou - pluta meduzei.
"Le Radeau de la Méduse" a fost expus în 1819 de către un tânăr în vârstă de numai 27 de ani, Théodore Géricault, devenit părintele romantismului francez. Înainte de pictură, să lămurim istoria. "La Méduse" a fost o fregată cu trei catarge şi 44 de tunuri, care, în 1816, a plecat spre Senegal, în fruntea unui convoi de alte trei nave, cu misiunea de a prelua ţara africană de la englezi, conform termenilor Păcii de la Paris.
Căpitanul fregatei a fost Hugues Duroy de Chaumereys, un amiral care nu mai navigase de 25 de ani, un tip arogant şi lipsit de anvergura necesară unei asemenea misiuni. Afişând o atitudine dispreţuitoare faţă de subordonaţi şi ignorând sfaturile navigatorilor cu experienţă, Chaumereys a ales drumul cel mai scurt, drum care s-a sfârşit într-un banc de nisip, în apropierea coastelor Mauritaniei. Medusa transporta 400 de oameni - militari, colonişti, marinari - dar numai 250 aveau loc în bărcile de salvare. 146 de bărbaţi şi o femeie s-au instalat pe o plută construită din lemnul navei, plută care ar fi trebuit tractată de bărci. Citiţi opinia integrală a lui Dorin Oancea pe www.businessmagazin.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
