Viata mea s-a schimbat pentru totdeauna. Primesc bon fiscal de la frizerie, de la aprozarul din colt, de la mini-market-ul de peste drum, de la restaurantele in care mananc inca de pe vremea studentiei, chiar si de la negustorii care vand nimicuri prin piete. Din locuri unde nu am primit niciodata si de unde de altfel nici nu mi-ar fi trecut prin cap sa cer.
In asa fel incat, ca bun cetatean si om de afaceri care respecta legea (fiscala), buna sau proasta cum o fi ea, nu pot decat sa incerc o satisfactie personala si profesionala in fata evidentei fizice ca ne platim cu totii responsabil obligatiile catre stat – si desigur sa ma intreb retoric cum de nu am primit bon fiscal in, sa zicem, ultimii 10 ani.
Este limpede pentru toata lumea ca efervescenta fiscala din ultimele 2 luni este rezultatul ofensivei inspectorilor ANAF / Antifrauda care dat a dat peste cap tot modul in care se fac (sau credeam ca se fac) afaceri in Romania. De aceea, fara ca semestrul sa se fi incheiat inca, indraznesc sa declar ca personalitatea economica a primelor sase luni este inspectorul ANAF / antifrauda, care a schimbat viitorul economic al tuturor intr-un mod in care nu il puteam banui.
(nu as dori sa comentez aici mijloacele, metodele si sanctiunile folosite, unde ii las pe specialisti sa imparta parerile: unii apreciaza ca s-au folosit practici inchizitoriale de tip “prezumptia de vinovatie”, altii socotesc ca daca ar fi batut la usa frumos si respectuos nu ar fi aparut rezultate).
Intelegem din statisticile guvernamentale ca rezultatele se vad, colectarile la buget s-au multiplicat, evaziunea fiscala este specie pe cale de disparitie, parametrii macro sunt mai stralucitori ca niciodata.
Din pacate, a fost necesara o actiune militarizata pentru a se ajunge aici, asta demonstrand ca cel putin deocamdata, in manualul de cultura de business din Romania inca se scriu capitolele de conformare voluntara si bune practici de guvernanta a afacerilor.
Sunt provocari care urmeaza in a doua jumatate a anului, si intrebari pe care trebuie sa si le puna toti actorii de pe scena de afaceri. Dupa ce se opreste “blitzkrieg-ul”, se revine la vechile metehne? Vor intra mai multe firme in insolventa confirmand reclamatiile ca suntem suprafiscalizati? Ce se va face din banii colectati? Cum pot institutiile statului sa sprijine afacerile folosind controalele ca instrumente de preventie, nu de infierare?
Si nu in ultimul rand, ca oameni de afaceri, trebuie sa ne intrebam ce lectii am invatat din acest proces, ce putem imbunatati in conformarea la reglementarile fiscale, cum trebuie sa ne facem auzita vocea daca trebuie schimbate reguli daunatoare.
