Ovidiu Şandor, unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Timişoara: România are nevoie de un plan de repornire. Această pandemie poate fi şansa noastră de reformare

Este clar pentru toti ca ne aflam intr-o situatie noua, cu multe necunoscute. In primul rand din punct de vedere medical, dar si economic si social.

Pe buna dreptate, exista teama ca ne indreptam in ritm accelerat spre o situatie economica precara cu implicatii sociale ample, chiar grave. Populatia, cadrele medicale, antreprenorii, angajatii, suntem cu totii debusolati pentru ca nu stim ce va urma. Nimeni, incluzand aici autoritatile, nu stie cat va dura aceasta criza si ce avem de facut, dincolo de azi sau maine. Aceasta stare creeaza incertitudine, iar incertitudinea panica, ceea ce duce la decizii pripite precum trimitere in somaj, anularea contractelor comerciale intre firme, oprirea consumului.

Acum, cand incepe sa devina mai clar cu ce ne confruntam, este imperativ sa definim, la nivel national, un plan clar de actiune. Un plan care sa canalizeze energii, sa dea directii si termene, asa incat fiecare dintre noi, antreprenori sau angajati, sa putem planifica si gandi ce avem de facut acum si in continuare pentru a evita intrarea intr-o criza cu consecinte profunde.

Planul trebuie sa fie cat mai realist, rezonabil, asumat si comunicat articulat, tinand cont de toate datele disponibile acum si asumandu-ne ca exista in continuare multe necunoscute. Totodata, trebuie sa fim constienti ca planul va fi unul probabil, prin urmare flexibil, modificabil si adaptabil in functie de noile informatii care ne parvin pe parcurs.

Necunoscand un astfel de plan la nivel guvernamental, imi permit sa articulez o propunere.

Fundamental in acest plan este asumarea unei date realiste si probabile de repornire a unei vieti sociale si economice cat mai apropiata de normal.

Propunerea mea are doua etape mari: o perioda determinata si asumata de lock-down (de exemplu, o perioada de doua luni pare rezonabila in acest moment) urmata de o revenire la normal, intelegand aici ceea ce va fi normalitate dupa aceasta pandemie (astfel incat la 1 iunie sa fim pregatiti pentru un restart)

1. Perioada determinata de lock-down

Este etapa in care, de altfel, ne aflam. Romania a instituit un lock-down destul de strict, intr-o faza incipienta a epidemiei. Un lucru bun pana acum. Scopul este cel de a „aplatiza curba“, de a amana aparitia multor cazuri complicate intr-un timp scurt.

Costul acestui lock-down este insa unul imens din punct de vedere economic. Iar prin economie, nu inteleg doar firmele, ci ma refer in egala masura la angajati, cumparatori, agricultori, lanturi de aprovizionare, tot angrenajul economic in ansamblul sau. In doar doua saptamani avem 1 milion de oameni in somaj tehnic, din 5 milioane de angajati privati. In inca 2-3 saptamani, odata cu prelungirea starii de urgenta, vom aveam probabil inca 1 milion, adica 2 milioane din 5.

Nu este exagerat sa ne temem ca situatia in care ne aflam poate sa conduca in scurt timp la mari probleme de ordin social, cu implicari dintre cele mai grave, precum lipsuri alimentare (din lipsa de venituri), alte forme de boli, cresterea delictelor violente, dezechilibre psihologice manifestate la o parte din populatie cu consecinte nefaste. De asemenea este clar ca finantele publice nu vor putea face fata cresterii bruste a cheltuielilor (cum ar fi cele legate de somajul tehnic sau masuri precum neplata pe scara larga a facturilor la utilitati) in paralel cu scaderea dramatica a veniturilor, intr-un context international in care o tara ca Romania nu se va putea imprumuta decat foarte greu. Iar o continuare pe termen mai lung a unei astfel de stari prezinta riscul real ca tara noastra sa nu aiba parghiile de a gestiona consecintele; pe scurt poate conduce la dezintegrarea statului ca structura, cu atat mai mult in cazul unui stat relativ fragil, cum este Romania.

Perioada de lockdown de două luni, indiferent de costurile economice si sociale este necesara pentru a putea pregati etapa urmatoare. Insa o conditie implicita este asumarea unui termen.

In aceasta prima etapa ar trebuie sa prioritizam urmatoarele directii principale:

1. Incetinirea extinderii epidemiei – Metodele sunt deja cunoscute si in buna masura implementate: distantare sociala, masti, protectie in zonele cu risc de contaminare (spitale, etc.).
2. Pregatirea sistemului medical dpdv tehnic – Este o activitate deja in derulare, atat prin actiunea autoritatilor publice (chiar daca inca nu vedem multe rezultate, vor veni in final solutii) precum si prin actiunea sferei private (oameni, organizatii, grass-root movements cu impact deja vizibil si mediatizat). Sunt activate si trebuie dezvoltate masurile care sa extinda numarul de paturi si amenajarea de „spitale“ temporare pentru cazurile mai simple, extinderea capacitatii ATI, dotarea cu echipamente, materiale de protectie, medicamente etc.

Inventivitatea si creativitatea romanilor „din nevoie“ va fi determinanta. De asemenea, tipul de „miracol romanesc“ unde lucruri prost organizate sau neorganizate de fel brusc functioneaza in ultima clipa. Se vede deja la nivelul societatii civile si sper sa vedem acest mic miracol si la nivelul administratiei publice.

1. Pregatirea personalului medical - Este nevoie de pregatirea cadrelor medicale, formarea de noi cadre, organizarea functionarii spitalelor si spatiilor, testarea si definirea protocoalelor de filtrare, selectie si tratare. Situatia actuala nu este grava doar prin lipsurile de materiale, ci si prin dezorganizare si management deficitar, lipsa respectului pentru reguli si proceduri. Exemplul ca se poate vine tot din sistemul medical existand si spitale care in ultimele zile s-au pregatit foarte articulat. Tot in aceasta perioada de lockdown trebuie sa lucram in paralel la pregatirea spitalelor care sa trateze toate celelalte urgente medicale, pe diversele specialitati.

Scopul pregatirilor spitalelor si a cadrelor medicale este acela de a creste capacitatea sistemului de sanatate. Daca aplatizam si curba putem in paralel sa crestem linia care arata capacitatea de tratare. Daca reusim sa crestem acea capacitate, atunci avem premisele pentru reducerea treptata a restrictiilor.

1. Asigurarea nevoilor imediate ale populatiei – E vorba de accesul la resurse primare precum hrana, medicamente, utilitati. E nevoie de atentie si coordonare in continuare, chiar daca deocamdata lucrurile par sa se indrepte spre directia potrivita. Asigurarea lanturilor de aprovizionare si a capacitatii interne de productie sunt vitale.
2. Organizarea protejarii persoanelor cu risc ridicat – Vorbim de persoanele in varsta precum si de cele cu boli cronice (diabet, hipertensiune, cancer, alte complicatii.). In aceste doua luni trebuie sa gasim modalitatile de a-i izola in siguranta, de a le asigura hrana, ingrijire personala si medicala, socializare de la distanta, pe scurt nevoile de baza. Pentru ei perioada de izolare va fi cu siguranta mai lunga si trebuie sa ne asiguram ca pregatim acest lucru cat mai bine cu putinta.
3. Pornirea industriei locale de sprijin – Este vorba de incurajarea demararii in Romania a activitatilor de productie pentru echipamentele medicale, de protectie, alimente, medicamente si toate cele necesare imediat in contextul ruperii retelelor economice mondiale. In acesta directie se fac deja pasi. Guvernul ar putea oferi scheme de investitii rapide (inclusiv nerambursabile, pe fonduri europene) pentru astfel de noi proiecte sau reconversii de facilitati existente de productie, agricultura si prelucrarea produselor agricole in primul rand dar si pentru partea de transport marfa, depozitare, distributie. Trebuie incurajata conversia personalului din industriile care o perioada nu vor mai avea nevoie de forta de munca inspre alimentatie, reletele de distributie, curieri, logistica.
4. Masuri de asigurare a functionarii unor sectoare economice cu risc redus de contaminare –  Pentru diversele industrii care functioneaza si in clipa de fata (constructii, anumite tipuri de productie, anumite servicii) trebuie sa ne asiguram ca le permitem sa fie active in continuare. In acest caz insa, sunt necesare reguli clare de reducere a riscului contaminarii, iar productia locala de masti, dezinfectante si altele pot ajuta in functionarea adecvata a multor astfel de sectoare, ceea ce asigura salariile angajatilor si reduce numarul celor care risca sa ajunga in somaj sau somaj tehnic.
5. Masuri de reducere a impactului economic asupra populatiei – Acolo unde activitatea economica a trebuit oprita pentru a limita contaminarea (industria horeca, turism, servicii comercile etc.) este nevoie de masuri compensatorii atat pentru angajati cat si pentru firme. Voci coerente arata ca solutia somajului tehnic pentru a sta acasa nu este de fel inspirata si mai degraba solutia Kurzarbeit (reducerea timpului de munca pentru toti angajatii) ar fi mai indicata pentru multe industrii. Ca sa nu mai spunem ca statul nu va putea duce in spate costurile masurii actuale.

Dincolo de masurile deja luate si de cele care ar putea fi luate legate de angajati, daca dorim ca firmele sa nu se grabeasca sa reduca si mai mult personalul, acestea au nevoie de un orizont clar cand anume ar putea reincepe activitatea. Daca am da semnalul ca o serie de industrii se vor redeschide la 1 iunie, acesti angajatori ar putea planifica perioada de pauza si redeschiderea, iar termenul relativ scurt nu ar fi o problema insurmontabila. Multi antreprenori vor prefera sa tina aproape personalul de calitate daca ar sti ca e vorba doar de inca doua luni.

1. Digitalizarea serviciilor publice – Începand cu primariile, trecând prin toate institutiile statului, toate trebuie descentralizate si digitalizate. Mai mult, in aceasta perioada de lockdown, trebuie sa migram toate procesele administrative catre digital. Toate tipurile de proceduri, avizari, autorizari necesare pe plan medical, social si economic trebuie sa poata fi depuse, procesate si emise electronic pana cel tarziu la 1 iunie.

Nu in ultimul rand, instantele de judecata trebuie sa isi reia activitatea normala, prin proceduri online si lucrul preponderent de acasa al judecatorilor, grefierilor si restul pesonalului (in fond aici vorbim de schimburi de argumente si documente intre parti, prezenta fizica in multe tipuri de procese nefiind necesara, iar unde este necesara tehnologii video online pot fi folosite relativ usor). Societatea insasi este disfunctionala daca una dintre cele trei puterile fundamentale ale statului (cea judecatoreasca) este cvasi-complet inchisa. STS-ul poate fi entitatea care ar putea implementa metodele tehnice necesare pentru o justitie nu de criza, ci una moderna in care sa inlocuim dosarele sina, timbrele si expedierea scrisorilor cu instrumente online avansate. In fond, poate fi sansa istorica de a reforma cu adevarat justitia.

1. Comunicare deschisa, onesta si realista cu obiectivul de a crea orizonturi de asteptare necesare planificarii vietii private si activitatilor sociale si economice. In lipsa unui orizont clar de asteptare suntem cu totii confuzi, pierduti, rataciti, iar implicatiile pot fi dintre cele mai grave. Comunicarea realista, clara, precisa trebuie sa ne arate directia a ceea ce avem de facut, pana cand si care vor fi pasii ulteriori.

B. Revenirea la noua normalitate

Asumarea unui termen a perioadei de lockdown, presupune planificarea de pe acum a momentului si modului in care demaram revenirea la o noua normalitate.

1 iunie este o data rezonabila pentru a putea incepe aceasta relansare cu conditia ca pana atunci sa obtinem progrese clare pe partea de pregatire a sistemului de sanatate, pe partea de izolare si grija pentru persoanele vulnerabile. Diverse modelari disponibile in spatiul public arata ca in aprilie si mai am putea avea varfurile epidemiei. Daca in paralel tinem cont de  crestere a capacitatii de tratare a cazurilor grave (prin activitatile din aceste doua luni), am putea avea la 1 iunie premizele relaxarii masurilor actuale.

Mizam de asemenea ca in perioada imediat urmatoare vor aparea si vor deveni disponibile la scara mare noi tipuri de teste rapide care sa permita identificarea cat mai multor imbolnaviti intr-un moment cat mai timpuriu ceea ce intari posibilitatile de control a contaminarii.

Masurile in aceasta etapa ar fi:

1.         Eliminarea primelor restrictii la 1 iunie – Eliminam gradual restrictii, mai ales cele legate de zona economica dar si o parte din cele sociale: redeschidem magazine, servicii, mall-uri, restaurante, cafenele si scoli, acolo unde aceste entitati pot arata ca au introdus metode rezonabile de reducere a contaminarii (asa cum au facut deja magazinele din sectorul alimentar). Portul mastilor de protectie in spatiul public si la serviciu trebuie sa fie obligatorii pana atunci.

Avand un termem clar de redeschidere a activitatii, firmele se pot pregati si pot tine angajatii actuali si contractele comerciale. Relatia cu bancile poate fi reasezata plecand de la acest termen, contractele comerciale pot fi renegociate in acest sens. Angajatii trimisi in somaj tehnic revin la munca si castiga din nou veniturile in cauza.

2.         Continuarea izolarii persoanelor cu risc ridicat - Ramane in vigoare izolarea celor cu risc foarte mare (persoane in varsta, boli cronice etc.), iar sistemele de ingrijire ale acestora pregatite si organizate in prima etapa continua sa functioneze si sunt optimizate.

O serie de restrictii pot ramane active punctual, in acele localitati unde vor continua sa existe focare. Obiectivul trebuie sa fie o restrictionare selectiva, atent cantarita, a locurilor si persoanelor care trebuie protejate.

3.         Continuarea restrictiilor pentru activitatile cu risc mare de contaminare – Raman in vigoare restrictiile legate de activitati care implica multi oameni in acelasi loc (concerte, congrese, evenimente, cinema, spectacole), dar se relaxeaza numarul maxim de participanti pentru alte tipuri de intalniri (maxim 20 sau 50 de persoane). Raman, de asemenea, in vigoare procedurile si restrictiile legate de accesul in spitale si alte spatii similare.

4.         Continuarea activitatilor de reducere a contaminarii – Prin teste ample si periodice, prin izolarea cazurilor usoare, anchete epidemiologice si celelalte metode deja folosite se urmareste reducerea focarelor si diminuarea contaminarii.

Eliminarea acestor restrictii va duce la o crestere initiala a contaminarilor, dar din categoriile unde complicatiile sunt rare, iar intre timp sistemul sanitar va fi fost pregatit pentru a gestiona mai multe cazuri simultan, fara implicatii grave.

Aceasta situatie ar fi mentinuta, cu ajustari fine in functie de evoluatia pandemiei, fie prin continuarea masurilor de relaxare, fie prin restrictionari punctuale, atent stabilite, pana la disparitia virusului sau pana la aparitia unui medicament sau vaccin care sa premita ulterior ridicarea tuturor restrictiilor.

5.         Continuarea folosirii metodelor digitale si de la distanta in serviciile publice – Desi e o adaptare impusa de criza, aceasta trecere a administratiei publice in digital este necesara si ea va trebui pastrata si extinsa si dupa trecerea epidemiei. Situatia acuala este o sansa de a optimiza activitatea autoritatilor publice. E un moment bun de a reconsidera o serie de astfel de entitati publice, de a simplica, de a reduce incarcatura birocratica inutila intr-o societate digitala moderna. Daca trebuie sa intarim rolul si statutul medicului si al profesorului, toata zona de administratie publica are nevoie de o resetare din temelii. Aici e sansa noastra catre o societate cu adevarat moderna. Nu in ultimul rand, povara traversarii acestei etape trebuie impartita de toti, atat cei din sfera privata (care deja sufera) cat si de cei din zona publica.

6.         Votul electronic - De asemenea, desi acum poate nu pare urgent, este momentul sa trecem la posibilitatea organizarii de alegeri cu vot de la distanta (adica de acasa). Tinand cont ca cel putin grupurile cu risc ridicat vor trebuie sa stea izolati o perioada mai lunga, si tinand cont ca acum avem un guvern si un parlament care fiecare trage in alta directie, iar noi toti ceilalti vom plati oalele sparte de aceasta „interactiune“ politica, nevoia unui sistem de alegeri de la distanta pentru toata populatia este imperativa si mai necesara decat, de pilda, amanarea alegerilor locale sau parlamentare. Atat din punct de vedere legislativ cat si in ceea ce priveste pregatirea tehnica, aceste lucruri trebuie demarate cat mai repede, cu implicarea directa si decisiva a societatii civile.

7.         Introducerea unor instrumente de stimulare a investitiilor – Este important ca orice initiativa investitionala, mai ales din acelea care vor crea noi locuri de munca, sa fie sprijinite acum de stat, de Comunitatea Europeana si de catre entitatile financiare internationale, prin diverse instrumente cum ar fi garantii bancare, sau componente nerambursabile (fie din fonduri europene, fie din fonduri guvernamentale). Aceste instrumente trebuie sa vizeze atat micile investitii si zona IMM cat si mari proiecte private de investitii in productie, agricultura, constructii, infrastructura etc. O serie de industrii vor fi schimbate pentru viitor, iar antreprenorii din Romania trebuie sa aibe sansa sa poata, prin astfel de investitii sprijinite de stat, sa fie in randul celor care se reconfigureaza, se reinventeaza pentru ceea ce va urma.

8.         Demararea unor investitii publice ample in infrastructura  – Da, acelea de care vorbim mereu. Implicarea Pro-Infrastructura este de dorit pentru a demara intr-un mod rapid si transparent proiectele necesare. Atat expertiza lor cat si dorinta de proiecte de calitate si la costuri cat mai bune pot aduce entitatilor publice responsabile un plus. Aceste investitii ar putea da un imbold industriei constructiilor, industriei de materiale, ar putea absorbi forta de munca ramasa disponibila si reduce somajul. Atfel de proiecte genereaza activitate si pentru o serie de firme mici si mijlocii, furnizori si subfurnizori ale entitatilor mari. Diversele proiecte pe care primariile si consiliile judetene le au ar putea fi finantate de la bugetul central pentru a urgenta demararea acestora.

9.         Masuri de asigurare a cash-flow-ului firmelor – Acesta e un domeniu in care s-au facut cativa pasi, prin amanarea platii anumitor contributii si ajutorul oferit de stat in cazul somajului tehnic. Mai mult decat atat, vor fi necesare instrumente atent calibrate de asigurare a lichiditatilor pentru firmele care au si/sau vor avea comenzi asa incat orice activitate care poate fi repornita sa fie cat mai repede functionala.

In acelasi mod in care pentru criza sanitara avem o celula de criza si un Comitet de Urgenta, ar trebui creat un organism similar functional pentru partea de relansare economica si reforma digitala a aparatului administrativ care sa implice si mediul de afaceri si ministerele, un comitet cu puteri destul de largi, in subordinea Primului Ministru.

Dar ceea ce va reporni cel mai bine economia este increderea. Cu siguranta in 2-3 saptamani nu au disparut banii persoanelor sau firmelor in neant. A disparut insa increderea ceea ce a dus la inghetarea multor activitati economice. Daca oamenii inteleg ca exista un plan, daca inteleg ca va exista viata si dupa acest varf al epidemiei, o viata diferita cu siguranta, dar o viata cu un loc de munca, cu activitate, cu perspective atunci vor dori sa incerce sa isi continue viata cat mai normal posibil. Vor fi confortabili sa consume, vor dori servicii si produse. Daca antreprenorii vor vedea ca reapare cererea, chiar daca o cerere schimbata ca natura, vor reporni afacerile, vor reangaja oameni, se vor adapta si reinventa daca e nevoie si vor reincepe sa investeasca, mai ales daca vad ca sunt si sprijiniti.

Dar pentru asta ne trebuie un plan. Si trebuie sa ne reinventam. Noi ca tara. Pana la urma, aceasta pandemie poate fi sansa noastra la reformarea atat de necesara a Romaniei.

Ovidiu Şandor, fondator al Mulberry Development, dezvoltă proiectul gigantic ISHO din Timişoara, o investiţie de peste 100 milioane euro.