Opinii

Opinii primite la redacţie: Cum redeschidem grădiniţele: provocări şi 3 potenţiale scenarii

Ruxandra Manea, fondatoarea gradinitei Educarium

Opinii primite la redacţie: Cum redeschidem...
21.04.2020, 11:00 3883

Deschiderea grădiniţelor şi şcolilor în anumite părţi ale lumii, naşte speranţa reintrării în normalitate, chiar şi parţial. Dacă termenul vehiculat de guvern se respectă şi şcolile şi grădiniţele se deschid după 15 Mai, este momentul să ne gândim cum va arăta învăţarea pentru cei 618.000 de preşcolari şi peste 1 milion de părinţi care timp de două luni au stat izolaţi. Urmând logica ţărilor care deja au deschis sau au anunţat în ce termeni vor deschide grădiniţele, se prevăd două provocări majore pentru educaţia preşcolară în România: grupele aglomerate şi lipsa cadrelor didactice pentru a asigura respectarea unor norme necesare de igienă şi distanţare. Însă şi o serie de soluţii.

 

Repornirea grădiniţelor, necesară pentru repornirea economiei

 

Una din principalele dezbateri este în jurul necesităţii deschiderii grădiniţelor sau dimpotrivă, în a le menţine închise încă o perioadă, având în vedere că momentan grădiniţa nu este obligatorie. Dacă obiectivul guvernului va fi repornirea economiei, aşa cum este natural de altfel, este clar că părinţii vor avea nevoie de acces la creşe şi grădiniţe pentru a se putea întoarce la muncă. Preşcolarii şi elevii din clasele primare sunt cel mai puţin autonomi, deci nu pot fi lăsaţi acasă în siguranţă fără supravegherea unui adult. De asemenea, învăţarea online nu se poate aplica preşcolarilor, Comparativ cu ei, elevii din gimnaziu şi liceu sunt mai autonomi, pot sta singuri acasă şi pot urma în mod eficient cursuri online. Astfel că, din această perspectivă, deschiderea creşelor, grădiniţelor şi claselor primare are o logică în repornirea economică, în timp ce elevii din celelalte nivele de învăţământ pot continua să înveţe digital.

 

Provocări

 

Dacă ne raportăm la tări precum Norvegia care a repornit deja grădiniţele o să vedem măsuri logistice care cel puţin la prima vedere depăşesc infrastructura şi chiar şi cultura educaţiei preşcolare româneşti: eu au impus microgrupuri de 1 adult la 3 copiii în cazul creşelor şi 1 adult la 6 copii în cazul grădiniţelor. În plus, au limitat numărul de jucării, au limitat interacţiunea acestor microgrupuri, au impus măsuri de igienă stricte şi au mutat activitatea copiiilor în spaţii exterioare (lucru oricum caracteristic culturii lor preşcolare) pentru a preveni la maxim răspândirea virusului. Oricine lucrează cu preşcolarii, ştie aceste măsuri sunt esenţiale pentru a-i proteja pe cei mici având în vedere că dacă nu sunt atent supravegheaţi, lor nu li se poate impune să respecte normele de igienă. Însă România are două mari provocări în a gestiona deschiderea grădiniţelor într-o manieră asemănătoare:

 
  1. Grupele nepermis de mari: înainte de Covid-19, în grădiniţele de stat grupele ajungeau şi la 36 copiii la un educator, în timp ce la privat grupele variau de la 16-25 copii în grupa cu un raţio de 1 educator la 8 copii, în funcţie de metoda pedagogică aplicată şi de politica grădiniţei. Dacă ne raportăm la exemplul Norvegiei, şi grădiniţele de stat şi cele private vor trebui să îşi suplinească în mod considerabil numărul de angajaţi (cu aprox 30-40% cele de private, cu 500% la cele de stat) ceea ce presupune o presiune majoră fie pe creşterea bugetului alocat la stat, fie pe creşterea taxelor la grădiniţele private, adică o presiune suplimentară pe părinţi.
 
  1. Spaţii insuficiente: având în vedere că pentru menţinerea distanţei corespunzătoare, este necesară spargerea grupelor în microgrupe care să nu interacţioneze între ele, o altă provocare majoră va fi găsirea acestor spaţii în grădiniţe, care de obicei funcţionau la capacitate maximă. Dacă în medie o grădiniţă are 4-5 grupe (undeva la 60-70) de copii) în 4-5 încăperi, dacă se aplică regula unor grupe de 6 copii după modelul norvegian, grădiniţele vor putea acomoda doar maxim jumătate din capacitatea lor. Şi deşi unele grădiniţe pot utiliza curtea exterioară în timpul verii, toamna târzie şi iarna când se prevăde un nou val epidemiologic poate fi o adevărată provocare şi din cauza culturii educaţiei preşcolare româneşti, adică protejarea masivă a copiiilor şi aşteptările părinţilor în acest sens, care pun mare accent pe facilităţi şi condiţii şi nu vor accepta uşor imporvizaţii de tip corturi sau containere.
 

Potenţiale scenarii şi soluţii (pentru termenul 15 Mai -1 Iunie):

 
  1. Deschiderea parţială a creşelor şi grădiniţelor doar pentru cazuri de urgentă
 

Acest scenariu există deja în anumite tări (ex: Coreea de Sud, SUA) şi  se aplică în cazul în care economia va porni treptat doar cu anumite industrii şi va fi necesar pentru părinţii ca părinţii din acele industrii să se întoarcă la muncă şi să aibă unde să îşi lase copiii. Va trebui să existe un sistem prin care părinţii să poate solicita acest serviciu, demonstrând că fac parte din industriile care au fost repornite.

 

 Avantajul acestui scenariu este că guvernul va putea folosi resursele existente (cadre didactice, spaţii, etc) pentru a crea grupe mici de copii (numărul de copii într-o grupă trebuie stabilit de guvern împreună cu un epidemiolog) şi de a oferi condiţii de siguranţa pentru copiii şi cadre didactice, monitorizând foarte atent impactul modelului. Dezavantajul va fi că o parte din copii, vor fi în continuare privaţi de invăţare şi de interacţiunea socială de la grădiniţă. De asemenea, o astfel de măsură poatea avea un impact negativ pentru instituţiile private care vor funcţiona cu un număr redus de elevi, deci cu costuri mai mari.

 
 
 
  1. Deschiderea totală a creşelor şi a grădiniţelor
 
 

Acesta ar fi scenariu ideal pentru părinţi, copii şi grădiniţe, însă doar dacă se pot aloca resursele necesare ca să fie respectate condiţiile de siguranţă maximă. Cel mai probabil grupele vor fi mai mici pentru că unii părinţi vor fi mai temători şi mai precauţi în a-şi trimite copiii la grădiniţă. Însă, chiar şi in aceste condiţii statul trebuie să facă nişte precizări foarte clare (susţinute de un epidemiolog pe o bază ştiintifică) asupra numărului de copii maxim într-o grupă şi asupra spaţiului. În timp ce nordicii merge pe un număr f mic  de 1 adult :3 copii pentru cresă, respectiv 1 adult: 6 copii la grădiniţă, este posibil ca România să meargă pe un raţio adult:copii mai mare, adaptat la capacitatea sistemului, însă în parametrii de siguranţă. De asemenea, utilizarea unor spaţii exterioare, poate a unor corturi sau a unor containere pe modelul nordic, poate fi o soluţie pentru a asigura distanţa fizică necesară în următorul an.

Avantajele acestui scenariu sunt evidente: atât copiii, părinţii cât şi economia, îşi vor putea relua uşor, uşor ritmul de dinainte de izolare, chiar dacă în condiţii oarecum diferite. Pentru copiii şi pentru educaţia preşcolară, un model cu grupuri mici de copii la un educator poate fi o oportunitate uriaşă, în termeni de dezvoltarea lor cognitivă şi emoţională.

Dezavantajele sunt de fapt provocările, şi anume suplinirea cadrelor didactice, potenţiale costuri de containere, corturi şi bineînţeles tot ce presupune materialele de igienă şi dezinfectare. Toate acestea presupun un buget mai mare, precum şi o mobilizare majoră pentru suplinirea cadrelor didactice. Întrebarea rămâne dacă dispune guvernul în această perioadă de aceste fonduri. Aceeaşi întrebare va fi şi pentru grădiniţele private, pentru că asta va presupune cheltuieli mari, investiţii, deci taxe mai mari pentru părinţi. Sau închiderea acelor instituţii care nu îşi permit aceste măsuri.

 

3. Păstrarea creşelor şi grădiniţelor închise până la începutul anului şcolar

 

Este un scenariu care merge pe logica priorităţii în termen de proces educaţional şi mai puţin pe logica repornirii economiei. În acest scenariu se va pune accent pe clasele terminale (clasa a8a şi clasa a12a) şi eventual pentru clasele/şcolile unde mediile nu sunt încheiate pentru a asigura încheierea anului şcolar şi continuarea elevilor în forme de învăţământ superioare. Deschiderea ar grădiniţelor ar fi amânată până la 1 Septembrie, însă provocările ar fi aceleaşi.

 

Avantajele acestui scenariu sunt că guvernul va mai câştiga timp atât în studierea practicilor şi a impactului din tările care deschid grădiniţele şi şcolile în această perioadă, dar şi în alocarea unor resurse şi găsirea unor soluţii fezabile pentru infrastructura actuală a sistemului educaţional românesc, resurse clar diferite faţă de tările nordice.

Dezavantajele sunt impactul asupra economiei, asupra învăţării elevilor şi copiilor şi chiar asupra emoţionalului lor şi a părinţilor lor.

 
 

Redeschiderea grădiniţelor este un subiect important pentru că este corelat de repornirea economiei - ca să se poată întoarce la muncă, părinţii vor avea nevoie de acces la creşe şi grădiniţe. În acelaşi timp este absolut necesar ca guvernul să ofere cadrul şi condiţiile în care întoarcerea poate fi făcută în siguranţă. Normele trebuie clar stabilite ţinând cont de recomandările unei echipe de epidemiologi şi sub strictă urmărire în implementare. Considerând resursele şi modus operandi dinainte de pandemie, provocările vor fi mari atât pentru grădiniţele de stat cât şi pentru cele private pentru că vor implica costuri majore atât pentru suplinirea cadrelor didactice cât şi de spaţiu, însă demersuri şi potenţiale resurse trebuie începute de acum, chiar dacă deschiderea va începe din noul an şcolar, pentru ca este clar că nu ne vom mai întoarce la modelul de grădiniţă de dinainte de Covid-19.

 

Redeschiderea grădiniţelor va fi un calcul matematic între oportunitatea economică - riscurile sanitare - posibilităţile sistemului educaţional preşcolar românesc.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO