Opinii

Opinie Tim M.: Piesa-cheie lipsă din puzzle-ul Bursei de Valori Bucureşti

Tim M.: Dacă aş sfătui o instituţie financiară din România care ar fi interesată să îşi dezvolte afacerea de brokeraj, aş recomanda să investească agresiv în programe de educaţie printr-un parteneriat cu o universitate şi BVB-ul.

Tim M.: Dacă aş sfătui o instituţie financiară din România care ar fi interesată să îşi dezvolte afacerea de brokeraj, aş recomanda să investească agresiv în programe de educaţie printr-un parteneriat cu o universitate şi BVB-ul.

Autor: Tim Marian

23.02.2021, 00:05 1503

Am simţit de mult că piaţa bursieră românească de astăzi este similară cu cea a Statelor Unite din anii 1950. Când împărtăşesc acest punct de vedere, oamenii au aproape întotdeauna impresia greşită.

Acesta nu este un comentariu dispreţuitor, ci o realizare esenţială care arată potenţialul de creştere pe care puţine regiuni îl oferă la nivel global.

România este pregătită pentru o schimbare de atitudine şi percepţie faţă de investiţiile în pieţele de capital, dar îi lipseşte o piesă cheie a puzzle-ului. Catalizatorul care ar provoca un flux de fonduri pe pieţele de capital româneşti nu este o schimbare a guvernului sau a politicii (deşi acest lucru ar ajuta), ci de fapt este o educaţie accesibilă şi de înţeles pentru mase. Iar aici încep asemănările dintre cele două ţări. 

În anii 1950, generaţia care a crescut în timpul Marii Depresiuni, adică aceia care au văzut că unul din patru adulţi este şomer, au ajuns în punctul în care au putut să investească.  Doar că 5% din populaţie a făcut-o.

După experienţe cataclismice în care piaţa a scăzut cu 89%, iar schemele Ponzi s-au dezvoltat, oamenii trebuiau să fie convinşi că investiţia este o decizie înţeleaptă.

Povestea, deşi nu este identică, este similară. BVB oferă în prezent aproximativ 65.000 de investitori, mulţi sofisticaţi şi unii începători. După o confiscare completă a proprietăţii private de către partidul comunist, o reintroducere în democraţie şi mai multe escrocherii şi eşecuri, cum ar fi Caritas, Bancorex, FNI, etc., ezitarea este consecinţa firească.

Cetăţeanul obişnuit în ambele perioade este nemulţumit, sceptic şi, pe bună dreptate, suspect faţă de pieţele de capital.

Charlie Merrill a văzut acest lucru. Firma pe care a fondat-o s-a concentrat pe „Aducerea Wall Street la Main Street“ („Bringing Wall Street to Main Street“), educând investitorii mici şi aducându-i în cete mari pe pieţele de capital.

Fără social media şi cu puţine oportunităţi de marketing, Merrill a fost nevoit să devină creativ. Cu mult înainte ca Apple să aibă un magazin în Grand Central Station (New York City), Merrill Lynch a deschis un chioşc pentru a atrage miile de trecători. Angajaţii ar educa potenţialii clienţi şi ar deservi clienţii existenţi.

Merrill Lynch şi-a schimbat modelul de compensare şi au acordat brokerilor un salariu fix pentru a-şi arăta angajamentul faţă de transparenţă şi a evita conflictele de interese, un lucru total nou pentru Wall Street.

Acest lucru a plasat investiţia în prim plan şi a făcut-o accesibilă pentru publicul care nu investea.

Încet s-au format cluburi de investiţii, persoanele fizice au devenit interesate să creeze o stare financiară bună prin pieţele de capital şi, în timp, publicul investitor a crescut de la 5% la aproape 65% în 2007.

Există un mit conform căruia americanii au o lungă istorie a investiţiilor, ceea ce este adevărat într-o anumită măsură, doar că tradiţia s-a format de-a lungul deceniilor, în perioade de război şi pace, scandaluri şi reforme legale, prin faptul că un finanţator creativ a deschis calea pentru a oferi „Investiţii pentru cei din acel 99%” („Finance for the 99%”).

Într-o discuţie cu un conducător executiv al unei instituţii financiare româneşti, l-am întrebat despre strategia de educare a publicului pe pieţele de capital şi de transformare a publicului în client, şi care cu ajutorul instituţiilor, ar putea avea posibilitatea să creeze o situaţie financiară bună pe termen lung.

Răspunsul acestuia; „aşteptăm ca piaţa să se maturizeze şi să ceară”.

În mintea mea mi-am spus: „dacă aşteptaţi, de ce ar dori investitorii să colaboreze cu voi?”.

Dacă aş sfătui o instituţie financiară din România care ar fi interesată să îşi dezvolte afacerea de brokeraj, aş recomanda să investească agresiv în programe de educaţie printr-un parteneriat cu o universitate şi BVB.

Un curs care ar explica printr-un curriculum simplu cu termeni de înţeles cum şi de ce să investească. Critica adusă acestei idei este simplă: românii nu ar avea niciun interes.

Poate că este adevărat, dar dacă dorim să stimulăm oamenii să se educe în acest domeniu, răsplata pentru cineva care nu vede încă valoarea educaţiei trebuie să fie palpabilă.

 

Sfaturile mele pentru firmele care doresc să-şi dezvolte activitatea de brokeraj:

► la finalizarea acestui curs oferă implementarea imediată, finanţează un cont pentru „student” cu o sumă de bani (sub formă de acţiuni) care este acordată de instituţie ca "Bursa de studiu".

► Blocaţi aceste fonduri pentru o perioadă de 10 ani şi creaţi cerinţe adecvate pentru depunere, tranzacţionare şi investiţii pentru a ajuta individul să-şi formeze obiceiul de a investi pe termen lung.

► Odată ce perioada de 10 ani s-a încheiat şi studentul a îndeplinit toate cerinţele, partea de „bursă” este disponibilă pentru retragere, în timp ce fondurile pe care le-au pus rămân disponibile pentru a fi retrase oricând pe durata de viaţă a contului.

Dacă strategiile noi şi creative nu sunt puse în aplicare de către instituţia financiară pentru a ajuta „piaţa să se maturizeze”, veţi vedea că populaţia abandonează băncile în favoarea altor soluţii, ceea ce mă face să fiu neliniştit referitor la viitorul serviciilor bancare tradiţionale şi, de asemenea, la bunăstarea cetăţenilor individual şi a pieţelor de capital.  Sloganul „innovate or die” nu se aplică doar în Silicon Valley ci şi în domeniul financiar.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO