Zilele acestea, cand lichiditatile companiilor sunt mai amenintate ca niciodata, foarte multe societati comerciale asteapta cu nerabdare rambusarile de TVA promise de ANAF ministrul finantelor si chiar primul ministru. Firmele respective sunt in posesia unor decizii de restituire neonorate pentru deconturi din septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2019, deci asteapta rambursarea chiar si de 6 luni. Ele au incredere ca vor primi curand acesti bani.
Pe de alta parte, aceleasi firme sunt insa si ingrijorate ca ar fi posibil ca, in cazul lor, restituirile sa insemne si o veste proasta. Exact aceleasi firme se tem de o interpretare a Codului de procedura fiscala ce ar putea determina ca rambursarile de TVA sa fie facute numai dupa ce se vor compensa sumele datorate de stat cu obligatiile fiscale scadente la 25 martie 2020. Despre aceste obligatii stim, nu-i asa, ca OUG 29/2020 nu le-a amanat la declarare, deci devin scadente la termenele obsnuite, dar prin derogare de la Codul de procedura fiscala, nu vor fi considerate restante pe perioada starii de urgenta si inca 30 de zile dupa aceea.
Daca ANAF decide sa compenseze din oficiu aceste obligatii cu TVA de restituit? In acest caz, firmele respective, aflate in poztie de TVA de rambursat, de cele mai multe ori, exact fiindca au facut mari investitii in 2019 si au blocat in ele importante lichiditati, ar fi defavorizate in raport cu cele care nu au TVA de rambursat si care astfel beneficiaza de o amanare de facto la plata impozitelor: pot inatzia plata fara a plati niciun fel de dobanzi si pealitati.
Ne-am intrebat si noi daca restituirile de TVA ar putea anula total sau partial facilitatea, de amanare de facto la plata, permisa de OUG 29/2020 pentru impozitele declarate in aceasta perioada.
Credem ca nu ar trebui sa se intample acest lucru, fiindca in cazul in care ANAF ar proceda la o compensare din oficiu intre sumele de restituit conform deciziilor deja emise si sumele scadente la 25.03.2020, decizia de compensare (obligatoriu de comunicat debitorului in 7 zile de la efectuarea operatiunilor) poate fi contestata cu succes, devreme ce niciuna dintre obligatiile cu scadenta la 25 martie 2020 (ca si cele cu scadenta 25 aprilie) si neachitate la aceste termene nu reprezinta obligatii restante. Asta spune in clar OUG 29/2020, intrata in vigoare pe 21 martie anul acesta. Ori, Codul de procedura fiscala stipuleaza ca în cazul în care contribuabilul/plătitorul înregistrează obligaţii restante restituirea/rambursarea se efectuează numai după efectuarea compensării.
Nu credem, asadar, ca se vor adeveri temerile despre aceste compensari din oficiu, intre TVA de restituit si obligatiile fiscale declarate si scadente la 25 martie 2020 sau 25.04.2020. Oricum, daca acest lucru s-ar intampla, deciziile de compesare ar putea fi atacate administrativ si in instanta, cu posibilitatea, in caz de castig al litigiului, de a solicita dobanzi de intarziere de la statul roman.
