Legislaţia privind consolidarea fiscală la impozitul pe profit pentru companiile din acelaşi grup, temă aflată pe agenda de discuţii dintre mediul de afaceri şi Ministerul Finanţelor Publice de câţiva ani, a fost conturată într-un proiect de Ordonanţă publicat recent. Textul propus a fost preluat într-un proiect de lege aflat spre dezbatere şi adoptare în Parlament.
Efortul declarativ se reduce şi costurile totale scad
Prin introducerea conceptului de grup fiscal, companiilor din acelaşi grup li se va permite agregarea rezultatelor fiscale, ceea ce ar trebui, pe de o parte, să uşureze eforturile de raportare fiscală la nivel de grup şi, pe de altă parte, să permită grupului să îşi diminueze costul total cu impozitele plătite, întrucât va fi posibil ca pierderile fiscale ale unora din companiile membre să fie compensate cu profiturile celorlalte.
Cu toate acestea, analizând separat cele două aspecte, observăm că proiectul prevede, pe de o parte, ca fiecare membru din grupul fiscal să îşi calculeze, în mod individual, impozitul pe profit datorat, urmând ca, la nivel de grup, să se facă o consolidare a tuturor calculelor efectuate prin însumarea acestora si completarea unei singure declaraţii de impozit pe profit. Astfel, membrii grupului nu vor scăpa de calculul rezultatului fiscal individual, ci vor fi scutiţi doar de efortul de a îl transpune în formularul 101 individual.
Pierderile înregistrate înainte de intrarea în grup nu se compensează
Cât priveşte agregarea rezultatelor fiscale, consolidarea în varianta propusă de autorităţi permite compensarea poziţiilor de pierdere fiscală cu cele de profit fiscal între membrii grupului însă acest avantaj este limitat la pierderile rezultate după intrarea în grup. Cu alte cuvinte, pentru pierderile fiscale înregistrate înainte de intrarea în grup, nu există posibilitatea compensării.
Mai mult, fiecare membru îşi va calcula încadrarea în limitele de deductibilitate la nivel individual, şi nu consolidat. De exemplu, costurile cu finanţarea sau cheltuielile sociale ce vor putea fi transmise grupului pentru a fi deduse din rezultatul fiscal consolidat sunt cele determinate pe baza limitelor individuale, deşi, în anumite situaţii, dacă s-ar calcula la nivel consolidat, s-ar putea obţine un avantaj fiscal mai mare.
În mod similar, creditele fiscale aferente sponsorizărilor şi scutirea de impozit pe profit reinvestit vor fi testate individual, dar grupul va putea cuprinde toate sumele în consolidare doar dacă impozitul pe profit agregat va acoperi totalul sumelor respective.
În plus, se menţine, din păcate, efortul declarativ legat de pregătirea dosarului de preţuri de transfer la nivelul fiecărui membru, inclusiv pentru tranzacţiile desfăşurate cu membrii grupului. Mediul de afaceri a făcut propuneri directe în sensul eliminării acestei obligativităţi, însă acestea nu se regăsesc în noul proiect.
Cum se pot maximiza beneficiile consolidării fiscale?
O variantă utilizată până în prezent de a consolida rezultatele fiscale ale mai multor companii este reorganizarea prin operaţiuni de fuziune sau divizare, operaţiuni care, în general, aduc sinergii şi oportunităţi de eficientizare pentru afacerile comune.
Cu alte cuvinte, atunci când grupurile urmăreau integrarea activităţilor lor în vederea eficientizării proceselor operaţionale şi de management şi alegeau varianta fuziunii sau divizării, obţineau automat “consolidarea” rezultatelor lor contabile şi fiscale. Această “consolidare” aducea beneficiul unui singur calcul de impozit pe profit, nu individual cum este prevăzut în cazul consolidării fiscale. Mai mult, un alt beneficiu secundar al fuziunilor, de exemplu, consta în posibilitatea societăţii absorbante să preia şi să utilizeze pierderile fiscale anterior înregistrate de societăţile absorbite, chiar dacă acestea sunt microîntreprinderi la data fuziunii. Un motiv de simplificare era de asemenea eliminarea tranzacţiilor intra-grup şi implicit a cerinţelor de documentare a preţurilor de transfer.
Ce se întâmplă în cazul companiilor cu regimuri fiscale specifice?
Proiectul menţionează expres că microîntreprinderile şi plătitorii de impozit HoReCa nu pot adera la grupul fiscal. Această prevedere se contrazice cu alte două conform cărora, pe de o parte, pe perioada de consolidare, membrii unui grup fiscal care devin microîntreprinderi sau plătitoare de impozit HoReCa, pot aplica sistemul de consolidare fiscală prin excepţie, iar, pe de altă parte textul propune obligaţia membrului care nu mai îndeplineşte condiţia de a fi plătitor de impozit pe profit de a ieşi din grup.
Prin urmare, rămâne neclar dacă microîntreprinderile şi companiile plătitoare de impozit HoReCa pot aplica regulile sistemului de consolidare fiscală, astfel încât sunt necesare clarificări exprese în acest sens.
În acest context, înainte de a lua o decizie referitoare la sistemul / metoda cea mai avantajoasă de „consolidare” a unui grup fiscal, trebuie pregătită o analiză amănunţită din mai multe perspective (spre ex., regimul fiscal al societăţilor din grup, perspectivă financiară, contabilă, etc.), întrucât e posibil ca pentru un anumit grup consolidarea fiscală să fie cea mai potrivită, iar pentru un alt grup să fie avantajoasă reorganizarea. Totuşi, trebuie menţionat că, spre deosebire de consolidare, unde pot intra toate societăţile unui grup care îndeplinesc condiţiile prevăzute de textul de lege, în cazul reorganizărilor pot fi aduse laolaltă societăţi sau activităţi în măsura în care o eventuala sinergie aduce, în primul rând, avantaje economice activităţii per ansamblu (de ex. un proces de management mai eficient). Reorganizările nu trebuie efectuate cu scopul principal al consolidării fiscale şi/sau preluării pierderilor fiscale.
