Nu am pretentia sa fiu exact, dar dupa parerea mea, 90% din populatia lumii asteia se gandeste la sex si la mancare. 5% din populatie face grafice si tabele, iar cand tabelul nu iese cum trebuie, spune ca "economia nu este o stiinta exacta". Restul de 5% face politica si, in umbra economistilor, explica celor 90% cat de browniana e viata.
Revista Business Magazine pune in ultimul sau numar o intrebare de mult bun-simt: "De ce nu au prevazut economistii romani cea mai grava criza din ultimii 10 ani?", pentru a conchide, in baza interviurilor luate, ca majoritatea economistilor din Romania nu au anticipat intoarcerea dramatica a PIB de la plus 9% la minus 6,4%.
Exista si exceptii dupa cum se vede. In numarul de ieri a Business Standard, unul dintre consilierii guvernatorului BNR vorbeste despre "o recesiune anticipata". Anticipata? De cand? De cand s-a instalat? Faptul ca "economia nu este o stiinta exacta" mi se pare grav nu pentru economia in sine sau pentru economisti (gasesc rezonabila explicatia, pana la un punct), ci pentru dezmatul pe care si-l permit oamenii politici ascunsi in spatele acestei fraze. Pentru ca orice ar spune economistii - anume ca businessul conduce lumea - de fapt, in opinia mea, politica conduce lumea. Gurul finantelor americane Alan Greenspan povesteste spre iarna vietii lui in cartea de memorii "Era turbulentelor" meciurile de categoria grea pe care le-a avut si pe care le-a pierdut cu administratia de la Casa Alba cand venea vorba despre "mularea" voluntara a bunului-simt economic peste interesele politice.
Nimic diferit la Bucuresti si ce usurare ca nu suntem de aceasta data unici.
Presedintele Traian Basescu ne spune acum ca lucrurile nu stau chiar rau, de vreme ce el se astepta la o cadere economica de 8% in T1, nu de 6,4% - dar oricum lucrurile nu trebuie dramatizate, de vreme ce, dupa cum ne-au spus si el si altii, luni intregi, nimeni nu a putut previziona dimensiunile crizei.
Presedintele nostru este nu doar "reflexiv" (in 2005 denunta filosofic 'solutia imorala' reprezentata de cooptarea Partidului Conservator la guvernare), ci si "tranzitiv". In timpul vizitei in Franta el le-a spus luni romanilor din Hexagon ca nu i-a dezamagit doar pe ei cooptand PSD la guvernare, ci ca "m-am dezamagit si pe mine insumi prin solutia pe care am adoptat-o in 2008". Avem, asadar, dovada vie ca presedintele nostru se "dedubleaza" - pentru ca limba romana cere ca, in fraza in care intra verbul tranzitiv "a dezamagi", sa existe doua persoane, doua entitati. "A dezamagi" inseamna, potrivit dictionarului limbii romane, "a face pe cineva sa-si piarda sperantele, iluziile". S-a facut "pe sine" Traian Basescu sa-si piarda iluziile? De ce nu se desparte atunci "de sine insusi" sau de cel de-al doilea "eu", cel deziluzionat, si sa ramana cu "primul eu", cel decent, care ar prefera sa pescuiasca in loc sa astepte rezultatele economice din toamna care l-ar putea impinge spre candidatura pentru un nou mandat?
Dezamagirile lui Traian Basescu, lacrimile lui de-a lungul vremii nu sunt decat un mic tratat de impostura. Tratat pe care l-au studiat, mi se pare mie, si economistii, si politicienii, tratat nebagat in seama in vremuri calme, dar util in vremuri tulburi. Discutam despre criza de-a valma - ba stim, ba nu stim cand iesim din ea - dar oricum ar fi, vorbim despre ceva despre care ba stim, ba nu stim. Si cum sa nu te comporti asa cand ai un ilustru guru in fata ta care nu se numeste altfel decat Alan Greenspan? Care ba a anticipat, ba nu a anticipat criza? (Care, atunci cand filosofeaza despre proprietatea privata, procedeaza ca la Eurovision: cand schimbi nu stiu cate din procentul de cuvinte, nu mai trebuie sa citezi sursa. Ce o fi crezand Hayek, "sursa" lui Greenspan, dupa parerea mea?) Criza? Care criza?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
