Ajung seara acasă de la serviciu pe la 8 - 8.30, depinde de cum este ziua. La colţul străzii noastre este un magazin al Mega Image. Intru sau nu, povestea este aceeaşi. Îi văd tremurând, aşteptând. Nu deschid gura. Nu cer nimic. Uneori sunt doi, alteori trei. Au în jur de 70-75 de ani.
Nu sunt eu samariteanul milostiv.
Suntem în 2018.
Un om care are acum spre 70 de ani, avea, la Revoluţie, în jur de 40 de ani. A muncit în capitalism, prin urmare, cam 25 de ani. Sigur, e posibil ca unii să nu fi muncit, sau să nu fi muncit mult.
Cunosc o femeie care, vreme de 25 de ani, a lucrat într-o făbricuţă de pâine, într-o comună din Galaţi. Noapte de noapte, până în zori, a copt pâine, vreme de 25 de ani. Când a ajuns la vârsta de pensionare, s-a dus, ca tot omul, să-şi ceară pensia. Şi, când colo, nimic, niciun an de contribuţie.
Noi distribuim statului tot felul de sarcini. Dar niciodată nu ne întrebăm: care este rostul statului? Cine este statul? Şi ce este el?
Există o literatură colosală în această privinţă - de la Platon, trecând prin Hobbes, Locke şi Rousseau şi până la Hayek. Dar noi nu citim.
Egalitatea a fost în comunism – şi nu ne-a plăcut că egalitatea era pentru toţi, dar nu pentru căţei.
Am ajuns în capitalism. Ştim, din literatură şi din ce vedem la alţii, că el este bun. Şi, totuşi, capitalismul nostru produce cerşetori în faţă la Mega Image. Zona Obor e plină de bătrâni care cerşesc şi nu sunt cerşetori de profesie. Majoritatea avea, la Revoluţie, în jur de 40-45 de ani.
Unde este contractul social? Unde este statul?
Am urlat ca nebunii ani de zile – stat minimal, să dispară statul!
Iată că a dispărut!
Cum este posibil ca patronul acelei femei care a muncit 25 de ani, noapte de noapte, la cuptorul de pâine, să stea într-o vilă, iar fosta lui angajată să trăiască cu pensia minimă garantată de stat?
Unde a fost statul, unde este Justiţia?
Noi nu avem această discuţie largă - ce vrem noi de fapt?
Educaţia are, prin lege, 6% din PIB.
Nimeni, niciodată, nu a respectat această lege. Rezultatul: oameni care nu-şi ştiu drepturile şi muncesc în brutării, noapte de noapte, 25 de ani, ca, mai apoi, să trăiască din mila altora, în faţă la Mega Image; oameni care lucrează pe salariul minim – 2,1 milioane din contractele de muncă, din cele 6 milioane înregistrate în RO, sunt pe salariul minim.
Cine să-i şcolească pe oameni, dacă nu “statul”?
Noi nu înţelegem rolul statului. Statul trebuie înţeles ca o asociaţie de bloc. Statul este o asociere voluntară a cetăţenilor ei. Avem problema asta şi asta: cum o rezolvăm? Care este problema României de azi: infrastructura, sănătatea, educaţia şi dreapta măsură.
Poate “statul“ rezolva asta?
Pai nu poate.
Când Parlamentul votează la mişto “Autostrada Unirii” care musai să fie gata în patru ani, ştiind bine că nu există un ban chior pentru ea, când un mare barosan din BNR susţine că “managementul aşteptărilor” înseamnă “o întoarcere la religie, la lucrurile spirituale, de care lumea pare să fi uitat”, atunci Dumnezeu cu mila.
