În ultima vreme am fost întrebat adesea în calitate de preşedinte al unei asociaţii de oameni de afaceri români cu oarecare reputaţie, dacă mă bucur că "unul de-ai noştri" a câştigat licitaţia de la Oltchim.
Mişcarea patronală din România e în mare suferinţă şi mulţi îşi arogă calitatea de afacerişti români numai sugerând că ar manipula bani.
În cazul în speţă, atunci când persoana în cauză se angajează să plătească 45 de milioane de euro pentru un activ care în condiţiile actuale de piaţă are equity negativ (fără a avea preocupări privind plata datoriilor în contextul caietului de sarcini) sau când spune că va aduce trei milioane de euro în saci pentru plata salariilor, este clar că aceste afirmaţii nu au nicio legătură cu logica afacerilor.
Ele ţin de logica populismului de Caracal.
Întrebarea este: De ce logica populismului prevalează asupra logicii economice şi în general asupra oricărei logici?
În primul rând, scăderea ritmului de creştere economică face ca veniturile de repartizat la nivelul societăţii să se reducă stârnind nemulţumiri generalizate.
Este ştiut că revoluţiile nu le fac săracii, ci nemulţumiţii. Acestora trebuie să li se dea exemple şi ţinte de genul băncilor sau top Forbes.
În acelaşi timp, dacă deţinătorii bogăţiei nu acceptă că ne îndreptăm spre "o nouă normalitate" în care excesele trecutului trebuie să dispară, nu vor face decât să aducă voturi populismului şi să devină ţinte.
Dincolo de astfel de excese, rămâne faptul că atunci când am avut creştere economică de 7-8%, nu numai că nu am economisit, dar am şi creat dezechilibre structurale care irosesc în prezent şi puţina creştere economică pe care o mai avem.
În al doilea rând: în anii de creştere economică, a existat un anume nivel de prosperitate care a permis crearea unei clase de mijloc - pe standarde româneşti - fie pe bază de îndatorare la bănci, fie pe baza muncii în străinătate. În prezent suntem la ora scadenţelor datoriilor şi a şomajului generalizat. Clasa mijlocie este trimisă înapoi spre sărăcie.
În al treilea rând, accentuarea dezechilibrului demografic şi proporţia tot mai mică a numărului de angajaţi în total populaţie pune problema renegocierii contractului social. Mai devreme sau mai târziu va trebui să creştem vârsta de pensionare şi să schimbăm sistemul de vot pentru a readuce pe agenda publică problemele generaţiilor tinere (vezi ZF din 28.05 2012: "Lăsaţi copiii să voteze").
În al patrulea rând, trăim în epoca "ismelor". În condiţii de criză cel mai uşor se vinde protecţionismul. "Răul ne vine de la mărfurile străine care au invadat piaţa românească." Protecţionismul se transformă în naţionalism şi acesta în diverse forme de populism. De aici până la extremism este numai un pas. În al cincilea rând, globalizarea şi schimbările de forţe pe plan internaţional creează tensiuni în definirea legitimităţii politicianului român. Pentru politicianul român, legitimitatea pare a fi dată tot mai mult de vizitele pe care le face la ambasadele străine. Dacă eşti acceptat de ambasadori, creşti în ochii electoratului.
Cum putem ieşi din logica populismului şi reintra pe drumul logicii normale?
a) Este necesară încheierea imediată a unui pact politic - şi precedente există - între principalele partide politice privind măsurile economice de adoptat în perioadele următoare. Trebuie pornit de la acordurile cu UE şi FMI şi mers până la definirea metodelor de privatizare unanim acceptabile. În cazul neacceptării unor clauze din acordurile menţionate trebuie definite consecinţele, riscurile renegocierii şi metode de contracarare.
Obiectivul este de a găsi cel mai mic numitor comun al măsurilor de politică economică acceptabile dincolo de ideologii şi lupta electorală.
b) Trebuie să contrabalansăm excesul ţintelor de austeritate asumate cu un obiectiv de creştere economică.
Înainte de a susţine deficite bugetare la nivel de 1,9% din PIB şi aderarea la euro în 2015 ar trebui să ne propunem creştere economică de 2% peste media europeană.
Şi, într-o logică normală, orice partid politic ar trebui să propună programe economice pentru atingerea acestui obiectiv.
Pentru că altfel, vorba domnului Dan Diaconescu, "nici nu ştiţi ce pierdeţi".
P.S. Titlul articolului şi referirile din text nu intenţionează să fie peiorative la adresa caracalenilor, afectaţi de criză ca şi restul populaţiei României şi care nu ştiu să fie la originea vreunui curent populist.
Florin Pogonaru - preşedinte al AOAR
Opiniiile din prezentul articol nu angajează în niciun fel instituţiile cu care este asociat autorul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
