Chiar daca rapoartele principalelor institutii financiare internationale se arata mai degraba optimiste in legatura cu evolutiile economice ale Planetei pe termen scurt, din ce in ce mai multe voci avizate lasa sa se inteleaga ca la inceputul deceniului trei al acestui mileniu va izbucni o criza mondiala de proportii, iar Europa va fi in centrul acestui fenomen. Analistii sunt de parere ca factorii nefavorabili se vor accentua si au scazut previziunile de crestere economica pentru 2019 la aproximativ 1,3% pentru zona Euro si 1,5% pentru intreaga Uniune Europeana... Increderea consumatorilor este in cadere libera si acest lucru va duce la o incetinire a cheltuielilor de consum. Sunt semnale serioase ce arata ca raul creat de criza din 2007-2008 nu a fost vindecat. Cauzele acestui rau au evoluat precum virusii, ce devin dupa o vreme rezistenti la anumite tratamente... Concentrarea Bancii Centrale Europene (BCE) pe politici de relaxare monetara (« quantitative easing ») si inasprirea regulilor prudentiale si-a atins limitele. Economia mondiala a urmat un tratament prost, fierbe, este ca o oala sub o presiune din ce in ce mai mare. La baza acestor concluzii se afla provocarile sistemului capitalist, iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana (Brexit), nivelul de indatorare al statelor si al companiilor, modul de functionare a Sistemului Monetar International si comportamentele pietelor financiare.
Sistemul capitalist este pus in fata unor provocari majore. Rivalitatea geopolitica are radacinile din ce in ce mai ancorate in industria de inalta tehnologie, ce reprezinta aproximativ 20% din capitalizarea bursiera mondiala. Pana de curand, companiile isi cunosteau concurentii, ce isi desfasurau activitatea in general in acelasi domeniu. Acum nu mai este cazul. Era digitalizarii si a internetului a largit cu mult sfera de cuprindere a perimetrului concurential in care isi desfasoara activitatea o companie. Acest lucru se vede in primul rand la nivelul societatilor nou create (start-up), ce doresc sa « uberizeze » aproape orice activitate economica, dar si la nivel geografic, unde China trece de la stadiul de « atelier al Planetei » la acela de « challenger » economic si tehnologic al lumii occidentale. Excedentul comercial al Chinei in relatia cu Statele Unite a atins in anul 2018 nivelul record de 323 miliarde de dolari, in crestere cu 11% fata de 2017. Statele Unite au declarat razboi comercial Chinei, Rusiei si, intr-o mai mica masura, Uniunii Europene... Uniunea Europeana, aliatul SUA, declara razboi comercial Rusiei si Chinei, la niveluri de magnitudine si geometrie variabile, in functie de interesele nationale ale fiecarui stat... Patronatele germane fac apel la partenerii lor din Franta si Italia pentru o convergenta strategica in fata expansiunii companiilor chineze. Sunt luate in calcul: o politica industriala cu un buget european in crestere semnificativa, orientat cu precedare catre proiecte de cercetare si inteligenta artificiala, convergenta pe proiecte majore (5G, de exemplu), extinderea masurilor antidumping, inasprirea conditiilor de protectie a proprietatii intelectuale. Pe de alta parte, tarile emergente vor continua sa creasca cu un ritm de peste 4%. Un exemplu este Vietnamul, cu o forta de munca de peste 57 de milioane de locuitori si salarii medii lunare de aproximativ 200 de dolari, la jumatatea nivelului din China. Companiile vor recruta forta de munca necalificata in cele mai ieftine locuri din lume. Procesul pare ireversibil. Europa va avea din ce in ce mai putine « gulere albastre ».
Iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana (Brexit) creeaza tensiuni imense si multa volatilitate pe pietele financiare. In momentul de fata sunt luate in calcul doua scenarii in legatura cu Brexit. Un prim scenariu (“Soft Brexit”) s-ar sprijini pe semnarea unui acord intre Uniunea Europeana si Marea Britanie pentru eliminarea progresiva a taxelor vamale pana la sfarsitul anului 2020. Al doilea scenariu (“Hard Brexit”) ar aparea daca Uniunea Europeana si Marea Britanie nu vor semna niciun acord si, in consecinta, vor fi aplicate regulile vamale ale Organizatiei Mondiale a Comertului. In acest context, tara ce va avea cel mai mult de suferit va fi Irlanda, pentru care exporturile sunt orientate in proportie de 16% catre Marea Britanie. Pentru aceasta tara impactul Brexit asupra PIB va fi de 4,1% pentru scenariul Hard si respectiv 1,4% pentru scenariul Soft. Urmeaza dupa aceea Cehia (1% si repectiv 0,7%), Belgia (1,1% si repectiv 0,5%), Olanda (1% si repectiv 0,5%), Germania (0,9% si repectiv 0,5%), Franta (0,6% si repectiv 0,3%). In ceea ce priveste Romania, impactul Brexit va fi limitat : aproximativ 0,3% din PIB, conform estimarilor BNR.
Asa cum am mai subliniat si cu alte ocazii, la nivel mondial, indatorarea publica si privata a atins niveluri record, nemaintalnite din anii 1950. Pentru anul 2017, ea a fost de 184.000 miliarde de dolari, conform estimarilor FMI. Este echivalenetul a 225% din Produsul Intern Brut consolidat al celor aproximativ 200 de tari analizate de FMI. Primii trei debitori ai Planetei (Statele Unite, China si Japonia) acopera jumatate din aceasta suma. Daca decenii la rand datoria mondiala a fost purtata in special de tarile industrializate, ponderea tarilor emergente incepe sa fie din ce in ce mai mare. Tarile occidentale incep sa faca demersuri pentru cooptarea Chinei in cadrul Clubului de la Paris, incercand sa o determine pe aceasta din urma sa-si schimbe practicile de creditare a tarilor africane si sa-si reduca din influenta pe Continentul Negru.
Numarul societatilor ce intra in faliment va creste cu 6% la nivel mondial in 2019 : 20% in China, 13% in Chile, 6% in Rusia, 5% in in Polonia si 3% in Romania. Chiar daca la nivelul autoritatilor europene sau americane nu sunt deocamdata semne de ingrijorare legate de nivelul de indatorare al companiilor, deja sunt analisti care au identificat pericole mari. Astfel, un fenomen similar cu cel aparut in anul 2007 in Statele Unite la nivel de credite ipotecare se repeta acum la nivelul companiilor nelistate la bursa. Acestea din urma se imprumuta dincolo de capacitatea lor de rambursare, sperand sa obtina niveluri ridicate de profitabilitate. Bancile le crediteaza stiind ca sunt afaceri riscante, dar dupa aceea se debaraseaza de acest portofoliu de credite « toxice », plasandu-le pe pietele de capital sub forma de titluri, sub ochii ingaduitori ai agentiilor de rating. Dar aceste credite risca insa sa nu fie rambursate, iar bursele nu mai cresc … Sunt cifre ce ar trebui sa ne dea de gandit: conform unor studii, la nivel mondial, jumatate din creditele acordate companiilor nelistate la bursa sunt acordate plecand de la un multiplu de Datorii financiare nete / EBITDA (rezultat operational) superior la 5 (standardul este de 3-3,5). Riscul de nerambursare creste deci considerabil. Soldul total al acestor credite era de 1.300 de miliarde de dolari in luna septembrie 2018, adica dublul activelor de tip subprime existente in momentul declansarii crizei din 2007. Mai mult de jumatate din aceste credite sunt tranzactionate sub forma de titluri pe pietele financiare internationale. Peste 60% din ele sunt riscante, fata de aproximativ 55% din creditele ipotecare ce au stat la baza izbucnirii crizei de subprime din 2007. Bancile Centrale vor fi obligate inca o data, asa cum au facut-o si in 2007, dar intr-o proportie mai mare, sa rascumpere aceste datorii imense din banii contribuabililor.
Functionarea Sistemului Monetar International a evoluat mult in ultima perioada. Din a doua jumatate anilor 1990 pana in anii 2013-2014, acest sistem era dominat de relatia bilaterala dintre China si Statele Unite. China avea un foarte important excedent de economii raportat la nevoile sale de investitii si acest excedent s-a transformat in rezerve valutare imense (peste 4.000 de miliarde de dolari). Aceste rezerve au fost investite in majoritate in active financiare denominate in dolari, in special titluri americane. Achizitiile de dolari de catre Beijing au impiedicat deprecierea monedei chineze, dar au finantat si deficitele americane (comercial si bugetar). A fost un acord foarte avantajos pentre ambele parti, pentru ca Beijingul imprumuta Washingtonului capitaluri prin care acesta din urma putea sa finanteze achizitia de produse chineze de catre consumatorii americani. Acest fenomen s-a schimbat insa in 2014. De ce ? In primul rand pentru ca Statul Chinez a consumat aproximativ un sfert din rezerva sa valutara (1.000 de miliarde de dolari), ca urmare a reducerii excedentului comercial, dar si a iesirilor de capitaluri private in afara granitelor, in special pentru achizitii de mari corporatii in Europa si Statele Unite. Din acel moment (2014), americanii, nemaiputand practic sa-si finanteze deficitul comercial si bugetar cu bani de la chinezi, au inceput sa atraga capitaluri din Uniunea Europeana si din tarile emergente, slabind economiile si capacitatea investitionala a acestora.
Pietele financiare raman foarte febrile. Anul 2018 a fost cel mai prost an al burselor europene din 2008 incoace. Fondurile de actiuni europene au inregistrat iesiri de capitaluri de aproximativ 70 de miliarde de euro. Peste Ocean, investitorii nu se mai afla intr-un climat de incredere, chiar daca o parte din griji au mai disparut, in special cele legate de mentinerea lui Jerome Powell in fruntea Rezervei Federale Americane (FED). Comunitatea financiara se gandeste deja la o la o rasturnare a ciclului economic, chiar daca in Statele Unite cresterea ramane inca ridicata. Trei factori ingrijoreaza investitorii de pe Wall Street. In primul rand economia americana, ce poate da semne de supraincalzire, in urma ritmului de crestere peste potential. In al doilea rand, razboiul comercial dintre China si Statele Unite. In al treilea rand, oamenii-cheie ai lui Donald Trump: majoritatea au demisionat sau au fost concediati.
Dar turbulentele bursiere ale ultimelor luni nu sunt decat un « preludiu » a ceea ce se va intampla in anii ce urmeaza. Pentru 2019, investitorii se asteapta la o volatilitate crescuta a pietelor, aratandu-se prudenti, fara a da deocamdata semne de panica. Atractivitatea plasamentelor lichide si diminuarea investitiilor in companiile listate la Bursa, va duce la o evolutie a preferintelor catre investitiile in obligatiuni, companii nelistate la bursa, proiecte imobiliare sau de infrastructura. Astfel de preferinte ar trebui sa aiba un efect pozitiv si pentru Romania, tinand cont de impactul relativ scazut al pietei de capital in economie si de nevoile enorme pe care tara noastra le are in domeniul infrastructurii.
Problema dobanzilor va ramane « spinoasa ». Daca socul cresterii dobanzilor pe termen scurt ar putea fi « amortizat » de piete, cresterea dobanzilor pe termen mediu si lung reprezinta un risc major la care trebuie sa ne asteptam, cu atat mai mult cu cat acestea din urma nu au fost la un nivel atat de scazut de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Pentru o perioada indelungata, operatiunile de refinantare pe termen lung de tip TLTRO ale BCE au constituit un dispozitiv de subventionare a bancilor comerciale din zona euro cu sute de miliarde pentru stimularea acordarii de credite. Efectul asupra dobanzilor de creditare a fost considerabil. Acest fenomen nu va mai fi sustenabil, chiar daca multe voci afirma acum contrariul.
Se evoca deja nevoia unui retur la o stabilitate monetara durabila, inclusiv prin revenirea aurului ca etalon. Keynes califica aurul drept o relicva barbara, iar Lenin dorea sa-l utilizeze pentru constructia de toalete… Aurul ramane insa un simbol de intelepciune monetara, ce impune lumii financiar-bancare mai multa stabilitate decat pot sa ofere regulatorii. Chiar daca un retur la etalonul aur este acum greu de imaginat, el poate constitui o alternativa sanatoasa la politicile de relaxare monetara, contribuind chiar la intarirea competitivitatii. Dealtfel, Bancile Centrale au cumparat in 2018 peste 650 de tone de aur, cea mai mare achizitie de la terminarea Sistemului Bretton Woods, ce permitea aurului, pana in anul 1971, sa fie etalon monetar alaturi de dolar. De noua ani Bancile Centrale sunt cumparatoare nete de aur, dupa ce timp de doua decenii au preferat vanzarea. Criza financiara din 2007-2008 le-a schimbat total orientarea. Bancile Centrale doresc sa investeasca in active sigure si lichide, iar aurul este o solutie. Bancile Centrale rusa si chineza au cumparat deja cantitati importante de aur, in incercarea lor de a ocoli dolarul ca moneda etalon. Ponderea cea mai mare o are Banca Centrala a Rusiei, ce a achizitionat 274,3 tone de aur in anul 2018, dupa ce a vandut integralitatea titlurilor americane pe care le detinea. Clasata pe locul 5 la nivel mondial imediat dupa Franta, Rusia se apropie de nivelul rezervelor de aur detinute de Uniunea Sovietica in perioada sa de glorie. Pe lista marilor cumparatori de aur se mai afla China (locul 6 mondial), Turcia, Kazakhstan, Polonia si Ungaria. In momentul de fata, Bancile Centrale detin aproximativ 34.000 de tone de aur, echivalentul a 1.400 miliarde de dolari.
La ultimul Forum Economic Mondial de la Davos se spunea ca « este nevoie de o moralizare a mondializarii ». Avem deci nevoie de bancheri, lideri de companii si oameni de stat mai modesti, care sa priveasca cu smerenie rolul lor in societate. Pentru aceasta, filozofia de a face business va trebui sa evolueze, iar bancile,companiile si antreprenorii vor trebui sa inteleaga ca vremurile in care se cauta crestere accelerata si profitabilitate din ce in ce mai mare au trecut. Economia Planetei este ca o oala sub o presiune din ce in ce mai mare… Cand va sari capacul ? Destul de repede, in 1-3 ani, poate si mai devreme…
