Atat de multi ani au mers lucrurile intr-o singura directie, cala un moment dat chiar parea ca nimic nu se va schimba vreodata.N-a fost asa. Nici nu putea fi.
In lume, evolutiile pietei financiare lasau impresia ca insfarsit a fost descoperita piatra filosofala - de data aceasta, subforma: cum sa faci multi bani cu foarte putin capital investit;jocul la bursa nu mai era de suma zero, ci toata lumea castiga faraoprire. Dar, ca de fiecare data in istorie, cand totul parea camerge fara cusur, bula s-a spart.
Faptul ca, de data aceasta, bula nu a mai pornit de la bulbi delalele, ca in Olanda primei jumatati a secolului al XVII-lea, ci dela derivative sofisticate, nu schimba, pana la urma, nimic inesenta. Prabusirea ar fi fost cu siguranta mai dura daca ar mai fiintarziat un an-doi, precum si daca guvernele tarilor cele maiafectate nu ar fi reactionat prompt si viguros. In final, criza nua fost nici pe departe la fel de devastatoare ca cea din 1929-1932,desi inca nu putem fi siguri ca intr-adevar nu mai urmeaza un valdoi al crizei.
Un alt caz ce va face istorie este cel al Greciei. Si aici separea ca, in pofida pacatului originar, nu va plati nimeni: sa nuuitam ca intrarea tarii in zona euro s-a facut printr-o adevarataconspiratie intre autoritatile nationale si cele comunitare;primele au vopsit niste indicatori, ca sa para ca sunt indepliniteaproape toate criteriile de la Maastricht, iar cele din urma s-auprefacut ca nu observa mistificarea. Ceea ce nu s-a stiut pana decurand a fost ca mistificarea nu s-a oprit la machiarea inflatiei,ca sa dea bine, ci ca in spatele presiunilor inflationiste stateade fapt un deficit bugetar mult mai mare decat cel declarat.
In treacat fie spus, aceasta stare de lucruri este de text demanual. Inflatia nu se datoreste "speculantilor", "factorilorexterni" sau cine stie cui le trec prin minte politicienilor, ca sascape de raspundere. Cauza inflatiei este intotdeauna undezechilibru in economie, semnalizat de inflatie la fel cumorganismul uman semnaleaza o infectie prin febra. In cazul Greciei,a iesit acum la iveala ca deficitul public era si mai mare decat serecunoscuse, iar problema s-a agravat de la un an la altul, in timpce statisticile nationale se afundau tot mai adanc in minciuna.
Grecia a intrat in zona euro nepregatita si nemeritat. Deciziade la Bruxelles a fost primordial politica - se acorda un premiu debuna purtare unei tari mai sarace, care insa progresase mult dupaintrarea in Uniunea Europeana. Poate unii, mai cinici, au dorit savada si cum functioneaza in practica teoria zonelor monetareoptime, considerandu-se, poate, ca Grecia este o tara prea micapentru a pune cu adevarat probleme Uniunii. Nimeni nu s-a ganditcat de departe poate merge iresponsabilitatea unor politicieni -gata sa faca chiar orice pentru a-si asigura confortul pe termenscurt.
Falsificarea statisticilor ar trebui sa aiba un tratamentadecvat in codul penal. Probabil ca nu are, iar cei care au facut-onu vor plati cu libertatea lor. Pretul insa va fi foarte ridicatpentru cetatenii greci. Dincolo de acest pret, importante sunt silectiile care se desprind.
Prima iluzie care s-a spulberat a fost aceea ca moneda unica vaaduce costul imprumuturilor celor mai saraci la nivelul, scazut, alcelor bogati. Nu a fost asa in nici un moment; titlurile de statgrecesti au fost mereu mai scumpe, pentru emitent, decat celegermane, chiar daca ambele erau datorii suverane in euro. Dar inultimele luni, dupa ce minciuna grecilor a iesit la iveala iarproportia datoriei publice a aratat clar riscul unei incetari aplatilor, pretul imprumuturilor guvernului grec a urcat in cer,complet deconectat de nivelurile din celelalte tari ale zonei euro.Nu e mai putin adevarat insa ca, daca in locul monedei unice Greciaar fi avut tot drahma, pretul pe care l-ar fi platit ar fi fostinca si mai mare.
A doua iluzie spulberata a fost ca, fiind parte a unui grup detari cu acceasi moneda, se va gasi cineva sa suporte nota de plata,sau macar sa se imprumute in nume propriu si sa transfere baniiGreciei, pana trece furtuna. Singurul "cineva" la care se gandeatoata lumea era, desigur, Germania. Dar Germania nu a oferit decatincurajari guvernului grec pentru ca acesta sa taie mai adanc incheltuieli si sa aduca mai multe venituri la buget, prin noi taxe.Argumentul Germaniei este zdrobitor: nu este drept ca germanul samunceasca pana la 67 de ani pentru ca grecul sa poata iesi lapensie in liniste la 63.
Pana in acest moment, lucrurile nu sunt deloc clare. Grecii,bineinteles, au iesit in strada pentru a protesta - desi nu cred castiu nici ei impotriva cui si, mai ales, ce alternativa ar existala masiva ajustare fiscala. Uniunea nu da semne ca va salva Greciadoar pentru ca se intampla sa aiba aceeasi moneda si priveste cuingrijorare spre celelalte verigi slabe ale zonei euro: Portugalia,Spania, Italia, Irlanda...
Lectia greceasca ar trebui sa dea fiori decidentului politic dela noi. Iar asta, nicidecum pentru ca, dupa ce s-au fript cu ciorbade la Atena, birocratii de la Bruxelles vor sufla temeinic iniaurtul de la Bucuresti, inainte de a ne primi in zona euro. Sinici pentru ca bancile cu capital grecesc sunt foarte active pepiata romaneasca. Motivul este acela ca asemanarile dintre celedoua tari sunt izbitoare, daca vom compara evolutia din momentuladerarii Romaniei la UE si cel al aderarii Greciei la zona euro. SiRomania a fost admisa in UE din considerente mai degraba politice,economia fiind departe de performanta necesara; si Romania a opritmotoarele reformei imediat dupa admiterea in UE; si Romania a maritcheltuielile bugetare, pentru a finanta o administratie pe cat deineficienta, pe atat de lacoma; si Romania are o legislatie amuncii care franeaza cresterea performantei si intarzie progresul,in numele "drepturilor castigate" de salariati; si in Romaniadezbaterea publica cu privire la varsta de pensionare porneste dela dorinte, nu de la posibilitati; si in Romania persista presiuniinflationiste, si tot din cauza cheltuielilor bugetare facute dupanevoi, nu dupa resurse. Iar lista ar putea continua.
Poate, vom invata ceva din lectia greceasca. Poate, ne vomdezmetici si vom promova politici care sa mareasca intaiproductivitatea, daca vrem sa consumam mai mult. Pana la urma,inteleptul invata din greselile altora…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
