In real estate, deciziile te pot duce unde nu ti-ai imaginat. In sus sau in jos. Putini inteleg „meseria” de investitor in acest domeniu. Cei mai multi o comenteaza, fara sa aiba habar despre ea, iar romanii sunt experti in a-si da cu parerea.
Cand ai o singura casa esti proprietar. „Jocul” in imobiliare incepe abia atunci cand ai un mic portofoliu (rezidential / comercial) si te poti considera un pionier in investitii imobiliare. Daca ai decis sa nu mai tii banii aiurea in banci (traiasca tovarasul Isarescu!), ai sansa sa ajungi un mic rentier. Speculant in domeniu e mai greu. Au cam trecut vremurile lor.
Putini sunt cei care au profitat de momentele de glorie dupa 1990. Cei mai buni au devenit dezvoltatori, mirosind trendul pietei inaintea altora. Altii s-au impus pe anumite segmente beneficiind de fonduri masive, provenite din strainatate sau din speculatii anterioare. Nu cred ca exista oameni care stiau cum va evolua piata. Cei mai multi au crescut odata cu ea si vremurile parcurse.
Acum vreo 30 de ”anisori” intram in imobiliare. Mi se parea un domeniu interesant. In timp, am renovat case de la zero. Am cumparat si revandut apartamente, fara sa misc un deget. La unele am pierdut, la altele am castigat. Am luat terenuri si le-am pregatit de vanzare. Pe unele le-am revandut imediat. Cu altele am ramas zeci de ani.
Sunt destui care au facut ceea ce am facut si eu. Experienta capatata de cei care au avut privilegiul sa traverseze niste cicluri economice, inclusiv boom-uri si crize in imobiliare, este importanta. Toti acesti jucatori au o expertiza mai mare, dovedita in timp, decat consultantii care se cred experti dupa cativa ani.
In urma celor cateva mii de negocieri in tranzactii imobiliare, la care am asistat in calitate de broker, inteleg interesul de moment al celor care vor sa vanda mult, repede si usor. Uneori, strategia vanzarilor in imobiliare tine de fenomenul de turma si gradul acesteia de „infometare”. E un fenomen global, nu l-au inventat romanii.
Ca in multe alte domenii, oamenii vor sa arda niste etape. Insa, daca vrei sa ajungi rentier sau jucator in imobiliare, anumiti pasi de pregatire si experienta nu pot fi evitati. De aceea, de fiecare data cand am avut ocazia sa vorbesc despre momentul oportul in investitii imobiliare, am pus accent pe o informare corecta inainte de orice achizitie.
Acum, cand vanzatorii proclama boom-ul imobiliar (inexistent in opinia mea!), ma intreb daca cei care vor sa cumpere au unde locui. Raspunsul il cunoasteti. Da, au unde sa stea, dar mai sunt 3-4% dintre romani care (mai) vor o locuinta. Pe ei se bazeaza piata imobiliara acum. Pe inertia de a investi in ceva palpabil, chiar daca nu exista o strategie clara in acest sens.
Cand ajungi sa ai mai multe proprietati nefolosite esti pus in situatia sa te ocupi de ele si sa le administrezi cat mai profitabil. Grea meserie. Tocmai ai devenit un mini-antreprenor in imobiliare si deciziile luate s-ar putea sa te tina treaz noptile daca ai nevoie de cash si n-ai nici chirias, nici cumparator. In caz ca ai vrut sa faci o combinatie pe termen scurt, ghinion !
Esecul si succesul in imobiliare sunt vazute din perspective diferite. E greu sa recunosti cand ai facut o investitie gresita sau cand stai cu un apartament gol luni de zile, pentru care mai trebuie sa platesti impozit si intretinere. Daca ai sansa sa-l revinzi peste cativa ani cu ceva in plus, te poti considera un investitor norocos. Daca piata se duce in jos, fiecare isi asuma decizia si calculeaza pierderile. Rabdarea devine singurul aliat al investitorului pe termen lung.
Imobiliarele nu sunt ca investitiile in actiuni la bursa sau in monede virtuale. Trebuie sa ai rabdare si, mai ales, pricepere. La ce vremuri traim, norocul e relativ si tine de conjunctura pietei. Uneori, cand pentru cineva este profit, in partea cealalta a tranzactiei apare pierderea. „Win-win” poate deveni si o poveste de adormit copii.
Asa ca, atentie la neatentie, informarea si experienta in acest domeniu aduc succesul mai aproape de oamenii precauti. Deciziile asumate nu sunt la indemana oricui !
