Opinia de mai jos am scris-o in 2015, bucurandu-ma cu naivitate ca industria farmaceutica a fost aleasa de Guvernul Ponta in top 10 domenii industriale strategice. Apoi a fost scoasa de cineva, nici nu mai conteaza de cine, pentru ca orice guvernare care apare vine cu alte prioritati.
Intre timp, nu s-a construit nici o fabrica noua, s-au inchis Cantacuzino si Europharm, au disparut peste 2000 de medicamente ieftine, cota de piata a fabricilor de medicamente din tara este de sub 8% (de la 40% in 2010) iar fiscalitatea ingenunchiaza operatorii industriali din acest segment. Guvern dupa guvern a facut tot ce a putut ca sa nu faca nimic din ceea ce am cerut sa se faca, punand cu fiecare reglementare inca un cui la cosciugul fabricilor de medicamente din tara.
Astazi, culegem ceea ce am semanat. Incep sa se simta efectele dependentei de importuri, pentru ca fiecare tara care se va inchide va refuza sa mai trimita medicamente in Romania. Sunt curios daca cineva a invatat o lectie.
Domnule Orban, va rog ca luni sa declarati industria medicamentelor INDUSTRIE STRATEGICA. Va multumesc.
-------------------------------------------------------------------------------
Industria farmaceutica aleasa in top 10 domenii strategice pentru 2015-2020. S-a bifat. Oare ma pot pensiona linistit acum?
Ioan Nani, directorul Antibiotice, vorbea intr-un interviu de prima strategie nationala de dezvoltarea a medicamentelor datand in 1950 – 1951.
In perioada cea mai neagra, 1980-1989, comunistii au avut o planificare strategica centralizata a medicamentului: in Bucuresti manufacturam injectabile / perfuzabilele si vaccinuri, in Iasi antibiotice, in Cluj orale solide, la Viseu de Sus lichide nesterile, la Tg Mures unguente. Si aveam o industrie suficient de dezvoltata ca sa faca fata vremurilor.
Incepand din 2000 majoritatea fabricilor romanesti de medicamente au intrat in circuitul multinationalelor, care nu le-au inchis, ba dimpotriva s-au intrecut in a investii in retehnologizare, dezvoltare, exporturi.
Si desi era evident ca devenea un domeniu de interes industrial major, autoritatile tot nu s-au prins sa elaboreze o strategie nationala a medicamentului, nefiind pe lista lor de prioritati. Fapt pentru care numai in perioada 2010 – 2014 (deci dupa intrarea in UE) politica Romania a pierdut productia a 40% din volumele de fabricatie, a pus lacatul pe un institut national, a cauzat inchiderea unui producator privat si nu a mai adus nici macar o singura investitie de portofoliu in Romania. In asa fel incat astazi, 15% din deficitul comercial al Romaniei, este cauzat de industria farmaceutica, care importa anual medicamente in valoare de peste 8 miliarde Ron dar reuseste sa exporte mai putin de 1 miliard. Si asta in conditiile in care cele trei mari fabrici din Romania platesc taxe si impozite catre statul roman cat platesc toti ceilalti furnizori de servicii si bunuri care actioneaza in sanatate la un loc. Dar, in loc sa o aprecieze ca pe un creator de valoare adaugata, autoritatile din domeniu s-au ocupat mai degraba cu demonizarea industriei, au acuzat-o de “fuga dupa profit “ (ceilalti jucatori din sanatate lucreaza pe baza de voluntariat?), si nu au reusit ani la randul sa se aseze la masa dialogului. Nu ne miram ca Romania este in urma la toate statisticele din domeniul sanitar, ajungand chiar sa isi “convinga” cetatenii sa nu isi mai vaccineze copiii.
Nu cred ca gresesc cand spun ca in ciuda multitudinii de crize umane si cazuri de forte majora din jurul nostru, epidemiilor de cancer si boli infectioase rezistente la antibiotice explodandu-ne in fata, indemnului OMS de a investi mai mult in sanatate, inclusiv in parteneriate cu industria, am asistat in perioada 2010-2014 la pierderea ireversibila a cel putin 50% din potentialul industriei romanesti de medicamente.
M-am tot intrebat – si am intrebat guverne, autoritati, parlamentari – ca stat civilizat, care isi doreste sa intre in top 7 tari ale Uniunii Europene ca si forta economica, cum poti sa ignori sa iti dezvolti o industrie cum este cea farmaceutica, mai ales cand ai o baza de unde sa pornesti? Industria farmaceutica este pe primul loc la nivel mondial in ceea ce priveste investitiile in cercetare-dezvoltare (peste 15% din cifra de afaceri) si locul 5 mondial in investitiile de re-tehnologizare industriala (peste 7% din cifra de afaceri). Tari precum Marea Britanie, Germania, Franta, Slovenia, Belarus, India, au o excedent comercial datorita industriei si aduc pana la 10-15% din PIB prin acest domeniu. Industria are cel mai mare grad de calificare a locurilor de munca si este numarul unu la multiplicarea acestora pe plan vertical.
Si iata totusi ca in sfarsit, Guvernul a aprobat, printr-o hotărâre, Strategia Naţională pentru Competitivitate 2015-2020, in care industria farmaceutica este acceptata in clubul select al directiilor strategice ale Romaniei. Este un pas inainte, dar insuficient daca mai uit la masurile deocamdata cu caracter general propuse in document. Exista in prezent bariere fiscale, de calcul al preturilor, de reglementare, de diplomatie economica, care nu dau semne ca pot fi inlaturate; la care se adauga si desincronizari legislative care continua sa afecteze interesul de dezvoltare al industriei. In plus, Guvernul ar trebui sa isi propuna un obiectiv clar pana in 2020, de exemplu sa atraga 3-5 noi investitori de portofoliu.
Dar este un pas inainte pe care trebuie sa-l apreciam si pe care sa construim. Asa ca pensia mai poate astepta pana dupa 2020, cand vom fi siguri ca lasam in urma o industrie la fel de puternica ca in tarile cu traditie.
