Eu unul am aşteptat cu sufletul la gură ca vechiul meu prietenşi veteranul farmaceuticelor, Petru Crăciun de la Cegedim, săanunţe public datele pieţei farmaceutice pentru trimestrul 2 şicele consolidate pentru semestrul 1 din 2010, date pe care de faptindustria le ştia deja de două luni - şi în acelaşi timp amaşteptat să văd cum va prelua presa de afaceri informaţia.
Asta şi pentru că presa de afaceri ştie că datele pentrutrimestrul 1 nu sunt relevante, pentru că de-abia începecapitalizarea anului nou, influenţele sezoniere sunt importante şivariaţiile cursului de schimb perturbă substanţial perspectiva.
Şi atunci trimestrul 2 aduce mult aşteptata clarificare. Aşadar,un "avans uriaş" în piaţa farmaceutică de 35% faţă de perioadasimilară a anului 2009, de altfel cea mai bună creştere a unuitrimestru 2 din ultimii 5 ani. Creşterea este fără îndoială maiimportantă în farmacii, ducându-se până la 40% pentru că dezastruldin spitalele din România a mutat consumul de medicamente de spitalîn farmacii. Mai mult însă, cresc şi volumele cu circa 14,2% înfarmacii, asta însemnând cel puţin teoretic un acces mai bun lamedicamente. Şi dacă experţii financiari doresc o analiză şi maidetaliată, până şi genericele au crescut cu circa 20% prin lansareaunor blockbustere, chiar dacă continuă să stea modest în umbracreşterii exuberante de aproape 50% a medicamentelor inovative.
Aşa că, de ce la publicarea acestor date, care arată cel maimare avans al unei pieţe farmaceutice din UE (de fapt probabil dinlume) şi o utilizare de vârf a produselor de ultima generaţie, noitoţi, pacienţii, medicii, farmaciştii şi bineînţeles industria, nuam ieşit în pieţe pentru a încinge o horă a veseliei?
Pentru că în spatele acestor cifre contextul este complicat,realitatea este întunecată şi perspectiva este descurajantă.
În primul rând pentru că "efectul de bază" perturbă gravimaginea - orice creştere este mare faţă de o bază de comparaţiemică, cum a fost suprareglementatul trimestru 2 din 2009 - de fapt,consumul de medicamente rămâne la 45 euro / capita, minuscul faţăde media europeană. La fel, noul curs de schimb intrat în vigoarela 1 aprilie 2010 a dus statisticile în sus, schimbarea marjelorcomerciale a intensificat ascensiunea, iar practici marginaleneigienice de genul reexporturilor şi recirculării completeazătabloul "avansului uriaş".
Şi mai ales pentru că în spatele acestor cifre stă un lucrufoarte trist: nimic din ceea ce s-a consumat în 2010 nu a fost încăplătit producătorilor, care capitalizează (deja) inconştient piaţa,fără să monetizeze. Poate că chiar îi interesează soartapacienţilor, poate că nu vor să piardă o piaţă interesantă dinpunctul de vedere al oportunităţii pe termen mediu sau poate căriscul defaultului vertical prin stoparea capitalizării a devenitprea mare pentru a te mai opri - indiferent de explicaţia deafaceri pe care o vor da, producătorii nu au încasat un leu dincontravaloarea medicamentelor desfăcute în 2010.
Termenele de plată au ajuns la 300 de zile, nu există un orizontclar de timp în care resursele alocate la rectificarea din august -atenţie, la cererea FMI - vor fi debitate, criza de lichiditateemană practici insalubre şi sunt slabe şansele ca mai devreme de2012 această situaţie să se amelioreze.
Şi atunci este clar că vrem ca toată această farsă să încetezeşi să stăm la sfat cu autorităţile ca să stabilim o direcţie deacţiune pe cel puţin 5 ani de acum înainte, ca să fim siguri cămăcar atunci sistemul de sănătate va fi transparent, sustenabil şiaccesibil întregii populaţii.
A, şi să nu uit să mai spun odată ceea ce eu personal vreau demultă vreme, şi anume ca industria farmaceutică să fie privită ca osursă de dezvoltare industrială şi creştere economică pentruRomânia.
Dragoş Damian este CEO al producătorului demedicamente Terapia Ranbaxy
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
