Multe state au reuşit în ultimii ani să facă plata taxelor mai simplă datorită tehnologiei. Fie că este vorba de metode de raportare şi plată care uşurează viaţa contribuabililor, fie de monitorizare şi control care eficientizează combaterea fraudei, digitalizarea administraţiei fiscale contribuie la o conformare fiscală mai bună şi, implicit, la o colectare mai mare a taxelor.
Deşi au existat diferite iniţiative de informatizare a activităţii Agenţiei Naţionalde Administrare Fiscală (ANAF), progresul este foarte lent, iar în acest timp sistemele au ajuns la suprasolicitare, majorând costurile atât pentru mediul privat, cât şi pentru stat. Având în vedere că infrastructura informatică este depăşită, întregul proces de colectare a impozitelor, de la simpla depunere a declaraţiilor fiscale până la analizele de risc asupra contribuabililor şi controalele fiscale, este ineficient, afectând colectarea veniturilor la bugetul statului. Prin urmare, există un impact în toată economia. Totuşi, cum se măsoară performanţa în administrare fiscală?
Un indicator de performanţă a administraţiei fiscale, măsurat de Comisia Europeană, este cel privind gap-ul de TVA, adică diferenţa din TVA potenţial de încasat la buget, estimată pe baza tuturor tranzacţiilor din economie, şi cea efectiv încasată în conturile din trezoreria statului. În clasamentul Comisiei, România îşi păstrează de mulţi ani locul fruntaş, având cel mai mare deficit de încasare a TVA.
