De curând, opoziţia şi-a prezentat principalele măsuri economicepe care ar vrea să le aplice dacă ajunge la putere. Ce impact aravea în economie şi cât de fezabile sunt aceste propuneri?
Transformarea sistemului de impozitare cu cotă unică într-unsistem cu cote progresive simple, dar cu menţinerea cotei de 16% cao cotă superioară de impunere nu reprezintă o distrugere a coteiunice, ci o îmbunătăţire a sistemului de impunere din punctul devedere social. De asemenea, ar avea un impact pozitiv asupraconsumului pentru că de această măsură va beneficia o mare partedin populaţie. Tinând cont de faptul că rata implicită (adicăraportul dintre veniturile încasate la buget din impozitul pe venitşi veniturile reale, inclusiv cele nedeclarate) este de aproape13%, iar ponderea veniturilor din impozitul pe venit în veniturilebugetare este redusă, consider că impactul acestei măsuri asuprabugetului va fi nesemnificativ.
Cota cumulată pe angajat şi angajator a contribuţiei deasigurări sociale (CAS), de 44,4 % din fondul brut de salarii, estefoarte ridicată şi poate fi redusă. Cu 5% sau 3%, este de discutatşi este necesar de realizat un studiu de impact în acest senspentru a afla optimul. Însă reducerea trebuie realizată, pentru căavem în acest caz o rată implicită de impozitare de doar 25%.Bulgaria, cu o cotă cumulată de CAS de 30%, are aceeaşi ratăimplicită de impunere. De asemenea, consider că acelaşi nivel devenituri obţinute din CAS se poate atinge şi cu un nivel mai mic alcotei (efectul Laffer: o cotă mare nu presupune venituri mai mari,iar acelaşi nivel de venituri se poate realiza şi prin utilizareaunei cote mai mici).
Pe termen scurt, probabil că încasările din CAS vor scădea, darpe termen lung probabil vor ajunge la un nivel cel puţin egal cucel de dinainte de reducerea cotei CAS-ului. În plus, va fi ostimulare a mediului privat pentru crearea de noi locuri de muncăşi va avea ca efect reducerea evaziunii fiscale în cazul CAS-ului.Apariţia unor noi locuri de muncă, atât datorită aplicării nouluiCod al muncii, dar şi datorită reducerii CAS-ului, măresc baza deimpozitare şi compensează din scăderile înregistrate de veniturilebugetare ca urmare a aplicării unei cote mai mici. Cu toateacestea, ţinând cont de distorsiunile sistemului de pensii şi deeventualele creşteri ale pensiilor în anul electoral 2012, probabilcă o astfel de măsură va fi greu de implementat.
O altă sursă din care putem obţine venituri suplimentare labuget constă în majorarea redevenţelor, dar impactul lor asupraveniturilor totale este redus.
O măsură foarte bună, în concordanţă cu necesitatea consolidăriifiscale, prevazută în programul USL-ului, este reducereacheltuielilor cu bunurile si serviciile cu 50%. Într-adevăr, arcrea spaţiul fiscal necesar pentru reducerea fiscalităţii şicreşterea şanselor de încadrare în ţintele de deficit bugetar. Dareste o măsură greu de realizat ţinând cont de calitatea claseipolitice actuale şi de faptul că aceste cheltuieli reprezintă omodalitate de recompensare a susţinătorilor politici.
Plafonarea împrumuturilor guvernamentale pe piaţa internăreprezintă o altă idee aparent bună dar asta nu înseamnă că băncilevor credita mediul privat, cel puţin atâta timp cât riscurile dineconomie sunt ridicate iar economia nu iese din criză. Băncile potgăsi şi alte modalităţi de plasare a disponibilităţilor mai putinriscante decât creditarea economiei. Şi ce ne facem dacă pieţeleexterne nu răspund la solicitările noastre iar costurile definanţare sunt mai mari decât cele de pe piaţa internă?
Capitalizarea CEC-ului nu se ştie cum se va realiza pentru că vafi considerată un ajutor de stat în condiţiile în care banca nuprezintă un risc sistemic. De asemenea, plata totală a arierateloreste aproape imposibilă la acest moment şi consider că va trecemult timp până se va atinge acest obiectiv. Să nu uităm căarieratele au reprezentat de fiecare dată o supapă mascată pentruîncadrarea în ţintele de deficit.
Un alt punct bun al programului îl reprezintă prelungireaacordului cu FMI deoarece poate fi o oarecare garanţie că vor filuate măsurile potrivite şi vom continua procesul de consolidarefiscală. De asemenea, poate genera un plus de credibilitate încontextul economic actual şi ar putea constitui un permis de accespe pieţele internaţionale în scopul finanţării.
Consider că, în ansamblu, este un program mai realist decât celeprezentate până acum, oarecum lipsit de măsuri populiste, însă cuprea puţine măsuri concrete şi cu prea multe măsuri cu caractergeneral care nu se ştie cum vor fi implementate.
De asemenea, un punct slab îl constituie faptul că programul nuprezintă impactul niciunei măsuri asupra bugetului şi asupraprincipalilor indicatori macroeconomici.
În această perioadă de criză economică în care economia îşirevine foarte încet, orice măsură fiscală trebuie să fie binefundamentată iar impactul trebuie să fie "milimetric" cuantificatpentru a evita orice şoc economic care poate duce la un derapaj aleconomiei.
Susţinătorii teoriei conform căreia relaxarea fiscală trebuie săfie de tip şoc şi că aceasta ar modifica comportamentulconsumatorului se înşală. Această filosofie fiscală nu mai poate fiaplicată nici macar dacă am avea posibilitatea de a o face.Măsurile fiscale trebuie să fie raţionale şi să asigurepredictibilitatea şi stabilitatea politicii fiscale. Nu putemrealiza şi menţine consolidarea fiscală utilizând şocurile fiscalenici măcar în sensul scăderii impozitelor. Nici mediul de afacerişi nici populaţia nu mai au nevoie de şocuri fiscale.
Dan Armeanu este prof. univ. dr. la Facultatea deFinanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, Academia de StudiiEconomice, Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
