Evoluţiile din pieţele financiare sunt aproape imposibil de previzionat în acest moment. Comparaţia cu criza financiară din 2008 poate funcţiona până la un punct, dacă ne raportăm doar la pierderile financiare generate de coronavirus. Singura certitudine în acest moment este legată de prevenţie: nicio măsură în această direcţie nu poate fi considerată excesivă, fie că vorbim de acţiuni la nivel personal sau instituţional. Totodată, mesajele de încredere şi de susţinere din partea instituţiilor de reglementare sunt importante în acest moment, având în vedere că evoluţia pieţelor financiare este extrem de sensibilă la indicatorul „încredere”.
În domeniul serviciilor financiare, prevenţia costă în stabilirea unui plan de continuitate a afacerii cât mai detaliat şi mai aplicat pentru situaţii de acest gen. Este posibil ca unele companii să nu aibă un astfel de plan deja aprobat şi testat, aşadar situaţia poate fi complicată.
Din ce zone provin cele mai mari riscuri pentru pieţele financiare?
Existenţa acestor planuri este cu atât mai importantă cu cât, deja, au fost anunţate măsuri care vor produce pierderi instituţiilor financiare dincolo de cele estimate deja, provenite din dificultăţile companiilor direct afectate de a-şi onora la timp obligaţiile financiare (transport, turism etc.).
O primă măsură cu efecte puternice în piaţa financiară este aceea anunţată de autorităţile italiene, referitoare la suspendarea plăţii ratelor la creditele ipotecare pe întreg teritoriul ţării. În acelaşi timp, se avansează scenarii tot mai sumbre. Banca de investiţii Goldman Sachs estimează că băncile europene ar putea pierde 30 de miliarde de euro din profituri în următorii trei ani din cauza actualei crize.
În România, autorităţile de supraveghere au cerut, de asemenea, instituţiilor financiare (bănci, companii de asigurări etc.) să îşi actualizeze planurile de continuitate a afacerii la noul context financiar internaţional. De altfel, instituţiile care activează în industria financiar–bancară sunt obligate de legislaţie să implementeze astfel de planuri, pe care să le şi testeze periodic.
Totodată, pe plan local, trebuie să ţinem cont şi de faptul că, în perioade de turbulenţe, investitorii se retrag din pieţele emergente şi se refugiază în active stabile, cum ar fi plasamentele în aur sau în obligaţiuni. În aceste condiţii, putem asista, în perioada următoare, la o depreciere a leului în faţa euro şi la scăderi de cotaţii pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB). Magnitudinea acestora va depinde în mare măsură de gradul de panică la care se va ajunge.
Deja, atât la bursă, cât şi pe piaţa valutară, se resimt efectele evoluţiilor din pieţele financiare internaţionale, care, tot mai frecvent, sunt comparate cu cele din criza financiară din urmă cu mai bine de zece ani. Un aspect încurajator, însă, poate fi reprezentat de faptul că mulţi dintre investitorii aflaţi în piaţa financiară internaţională în prezent au trecut prin criza financiară anterioară şi este de aşteptat să fie mai prudenţi în luarea unor decizii pe baze emoţionale.
