Consumul populaţiei, continuând să scadă,întreţine recesiunea. O cauză fiind inflaţia, care rupe din putereade cumpărare.
Să vedem ce spun cifrele. Din octombrie '90 până în octombrie2010, timp de 20 de ani, preţurile de consum în România au crescut,în medie, de 3.630 de ori. Un timp, creşterea salarială, ca mediepe economie, a fost însă mult mai mică. Fapt ce arată că preţuriles-au mişcat mult mai iute decât salariile. Din compararea cifrelorse vede limpede că salariatul român, evaluându-şi câştigul dinmuncă, timp de 16 ani nu a putut prinde din urmă preţurile grăbite.Mai rău chiar: preţurile mărfurilor au urcat, în timp ce preţulforţei de muncă a scăzut. Pentru că salariul real (exprimândputerea de cumpărare) s-a redus cu mai mult de 40 la sută din 1990şi până în 1999. Abia din 2000, odată cu relansarea economiei, aînceput să fie recuperată puterea de cumpărare. Grăbindu-se încet.Din 2003, procesul de recuperare nu s-a mai grăbit însă încet; pânăîn 2006, inclusiv, puterea de cumpărare ajunsese, faţă de octombrie1990, la o diferenţă de doar două procente. Iar din 2007 nivelulputerii reale de cumpărare din 1990 a sărit dincolo de limiteleraţionalităţii economice, depăşind spectaculos productivitateanaţională. În 2007 puterea de cumpărare a crescut cu 11,8 la sutăiar în 2008, an electoral, cu 30,3 la sută. E cert, societatearomânească s-a întins mult mai mult decât îi era plapuma şi aceastăexuberanţă avea să fie taxată drastic de criza ce ne-a lovitîncepând din 2009.
De fapt, de 20 de ani încoace, neîncetat, preţurile în Româniaau crescut continuu. Inflaţia a fost deliberat distribuită în rolulde aspirator, cu misiunea de a absorbi surplusul de bani dincasieriile companiilor private, ale instituţiilor statului şi de lapopulaţie... Surplus nu faţă de nevoi, ci faţă de mărfurile şiserviciile existente pe piaţă. Şi cum pe piaţă au fost plasaţi maimulţi bani fără mai multă muncă eficientă, ne-am trezit cu inflaţieşi mai multă. Prin urmare, ce s-a dat cu o mână se ia cu alta, fărăsă aibă loc vreo schimbare semnificativă în planul consumului.
E toamnă şi, la noi, toamnă de toamnă inflaţia a explodat. Acum,însă, nu ne mai putem permite acest răsfăţ. Deşi inflaţia aresusţinători puternici în rândurile clasei politice. Este importantca în această toamnă preţurile să se calmeze. Altfel, inflaţia arcontinua să facă ravagii în societate, să ucidă procese deproducţie şi să lovească atât de mult în stimulentele muncii, încâteficienţa să rămână un simplu vis. Iar România şi-ar perpetuarecesiunea.
Preţurile vor fi în continuare calmate. Prin metode economice.Pentru că prin metode administrative s-a tot încercat ani de zilesă fie stopate şi am văzut ce a ieşit. Mai întâi inflaţie ascunsă,bazată pe acumulări de preţuri neadevărate, apoi inflaţie făţişă şisărăcie. Corecţiile de preţuri, îndeosebi la servicii, vor continuaşi în 2011, probabil şi în 2012. În acelaşi timp, credem în şansaacţiunii rapide pentru închegarea unui sistem integrat de pieţelibere, care să funcţioneze pe principiul vaselor comunicante.Sistem în care preţurile, puse în poziţia de a transmite mesaje deatenţionare economiei, să primească la rândul lor semnale adevăratede la cursul valutar, de la dobânzile bancare, de la coteletitlurilor de valoare.
Războiul cu recesiunea va putea fi însă câştigat numai dacă vorfi deschise mai multe fronturi: nu doar cu preţurile, ci şi cuveniturile, cu oferta, cu delăsarea. Şi acest război nu va putea săfie altceva decât un şir nesfârşit de marşuri epuizante, dominatede tot felul de dificultăţi, mai mici sau mai mari. Un lucru esigur: că, ani la rând de aici înainte, doar mai multă creştereeconomică ne va salva. Dar legătura între creşterea PIB-ului şibunăstarea râvnită nu se face automat. Sunt mai multe necunoscuteîn ecuaţie, între care factorul psihologic are o importanţă majoră.Grav, în primul rând, e faptul că societatea românească s-aobişnuit cu sărăcia. Multora le-a rămas obişnuinţa să strângăcureaua.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
