La începutul anului 2010 la una dintre şedinţele obişnuite din redacţia Ziarului Financiar se punea o mare întrebare: vor reuşi exporturile să scoată economia României din recesiune?
Răspunsul l-am dat atunci tot noi şi a fost unul cât se poate de tranşant: NU. Cum era posibil ca "firavele" exporturi, care la acea vreme aveau o contribuţie de doar 25% în PIB, să compenseze "bolovanul" numit consum intern care se prăvălea la vale cu 7% pe an şi care reprezenta restul economiei?
Nici cel mai optimist economist însă nu şi-ar fi imaginat însă că exporturile urmau să crească din trimestrul I al anului 2010 şi până în trimestrul I din 2011 cu 40%, astfel că numai creşterea exporturilor a tras la respectiva vreme PIB-ul în sus cu 1,7% în ciuda scăderii puternice a consumului intern.
Dacă nu ar fi existat măsurile draconice luate de Guvern începând cu iulie 2010 de majorare a TVA şi de tăiere a salariilor bugetarilor, "locomotiva" exporturilor ar fi readus singură economia pe plus încă din trimestrul III din 2010.
Dar ce am pierdut din vedere? Cum a fost posibil ca exporturile, care aveau o contribuţie marginală la formarea PIB-ului să scoată o întreagă economie din recesiune?
Exporturile, deşi au o pondere mai mică de 35% în PIB-ul României, înregistrează fluctuaţii mult mai mari decât consumul intern, fapt ce-i amplifică peste măsură influenţa asupra dinamicii PIB. Din datele statistice rezultă că exporturile au înregistrat în ultimii ani fluctuaţii de două ori mai puternice decât cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul şi variaţii de circa 4-5 ori mai mari decât evoluţia economiei pe ansamblu, a PIB.
În aceste condiţii, de la o pondere de 33% în PIB, influenţa reală a exporturilor asupra PIB-ului ar putea fi dublă, respectiv undeva la 66%, ce le plasează ca principal "driver" al economiei. Acest lucru este confirmat de relaţia foarte strânsă dintre evoluţia exporturilor şi cea a PIB din ultimii ani, corelaţia dintre aceşti indicatori fiind de 55-56% pe date trimestriale
Odată cu stabilizarea consumului intern din acest an influenţa exporturilor asupra evoluţiei economice este cu atât mai importantă şi chiar hotărâtoare. Este greu de crezut că poate exista o situaţie în care consumul intern să crească în România cu 40% în termeni anuali, însă exporturile au arătat că o pot face, la fel cum au arătat că se pot prăbuşi cu 25% în câteva luni aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul anului 2008.
Exporturile sunt ca şi o acţiune într-un portofoliu de obligaţiuni. Chiar dacă acţiunea are o pondere mică în portofoliu, o creştere sau o scădere importantă a acesteia poate afecta randamentul întregului portofoliu pe ansamblu din cauza volatilităţii mult mai mari.
Exporturile sunt activul riscant al unei economii emergente, de aceea nici nu este de mirare că Guvernul sau instituţiile abilitate nu au o strategie de dezvoltare şi susţinere a acestora. Nimeni nu-şi doreşte să deţină un activ riscant, un factor perturbator la adresa stabilităţii economiei, asupra căruia BNR nu are nici o pârghie pentru a-l influenţa şi a cărui dinamică poate să afunde peste noapte economia în recesiune.
În orice caz, contribuţia exporturilor asupra economiei, inclusiv asupra consumului intern, nu trebuie marginalizată şi evoluţia actualizată a exporturilor ar trebui să se afle pe biroul fiecărui CEO din companiile româneşti, fie ele exportatoare sau nu.
Adrian Cojocar este redactor ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
