ETF-urile (Exchange Trading Fund) sunt nişte instrumente de investiţii a căror popularitate a explodat în ultimii ani atât în rândul investitorilor sofisticaţi, cât şi al celor mai puţin cunoscători ai pieţelor financiare, datorită uşurinţei în utilizarea lor şi costurilor mici de tranzacţionare pe care le implică şi care tind să înlocuiască industria fondurilor mutuale la nivel internaţional.
În România toată industria fondurilor mutuale se ridică la 2,1 mld. dolari, iar investiţiile în ETF-uri sunt practic inexistente. Din aceste cifre este foarte uşor să tragem concluzia că ETF-urile ar putea avea un potenţial de dezvoltare în România chiar mai mare decât industria fondurilor mutuale, însă de-abia recent au fost făcuţi primii paşi în vederea introducerii acestor instrumente pe piaţa autohtonă.
În luna august a anului trecut Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a modificat Codul Bursei de Valori Bucureşti (BVB) pentru a permite ETF-urilor, care sunt în sine fonduri deschise de investiţii tranzacţionate, să se listeze la Bucureşti. În prezent grupurile bancare au mână liberă să aducă ETF-uri pe bursa din România. Dar de ce am avea nevoie de încă un instrument pe care cei mai mulţi investitori de la bursă nici nu ştiu să-l pronunţe corect?
Dacă în momentul de faţă un investitor român doreşte să plaseze bani în petrol spre exemplu, intuind o apreciere a cotaţiei pe termen lung sau pur şi simplu în scopul diversificării portofoliului, lucrul acesta este foarte greoi cu actualele instrumente de pe piaţa românească. Cel mai la îndemână ar fi utilizarea contractelor la termen pe petrol de la bursa din Sibiu, însă pe lângă faptul că investitorul ar trebui să reînnoiască contractele la câteva luni, în fiecare zi există pericolul ca preţul petrolului să scadă şi să fie nevoit să vină cu bani de acasă pentru a suplimenta marja. Din această cauză investitorul ar trebui să fie conectat zi de zi la evoluţia din piaţă a instrumentului în condiţiile în care pe el nu-l interesează decât ce preţ va avea petrolul peste 10 ani. Dacă acelaşi investitor plasează o sumă de bani într-un ETF cu expunere pe preţul petrolului, precum cel cu simbolul UCO, nu trebuie să mai facă nimic special pentru că aceste instrumente nu au "termen de expirare" şi în plus poate să-şi vândă în orice moment pe bursă unităţile de fond pentru că se tranzacţionează în mod curent.
În cazul plasamentelor în acţiuni, ETF-urile oferă expunere pe aproape toate sectoarele, regiunile şi pieţele din lume şi în plus încorporează mecanisme astfel încât dividendele încasate de la companii să fie reinvestite imediat în acţiuni ale companiei respective, fapt ce le transformă într-un instrument perfect pentru investiţii pe termen lung. Lichiditatea acestor instrumente este un alt avantaj major. Spre exemplu ETF-ul cu simbolul SPY, care urmăreşte evoluţia indicelui american S&P 500, este unul dintre cele mai tranzacţionate instrumente financiare din lume, cu volume zilnice care se ridică la circa 26,3 mld. dolari, de două ori mai mult decât tranzacţiile bursei de la înfiinţare, din 1995. Lichiditatea de care se bucură cele mai populare ETF-uri se traduce în costuri de tranzacţionare reduse pentru investitori.
ETF-urile sunt instrumente foarte căutate şi de către speculatori pentru că pot fi construite astfel încât să aducă un randament dublu sau triplu faţă de variaţia activului de bază, iar unele pot aduce câştiguri şi când activul de bază scade, ca în cazul tranzacţiilor de vânzare în lipsă. Un astfel de instrument este ETF-ul cu simbolul FAZ, care aduce un câştig triplu faţă de scăderea medie a celor mai importante acţiuni din sectorul financiar, care sunt printre cele mai volatile. Datorită acestor caracteristici nu este exclus ca ETF-urile să devină în scurt timp printre cele mai populare plasamente de investiţiile ale românilor dacă şi specialiştii din piaţă le acordă destulă atenţie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
