Mentiune preliminara - Tare-as vrea sa ma-nsel, dar e posibil doar daca se revine cat mai rapid la treaba.
- Business as usual. Alianta intre politic si mediul de afaceri, primul are puterea, al 2-lea are banii si faciliteaza si transferurile. Business-urile mici si indivizii o duc relativ bine, in functie de capacitatile fiecaruia.
- Se genereaza o criza, politicul opreste majoritatea business-ului utilizand un pretext (fie si o problema reala) la care publicul (multi neavand rezerve financiare) e sensibil, se genereaza emotie si se impune “distantarea”. Business-ul e primul care n-are bani, ii solicita disperat de la politic, in timp ce angajatii lor sunt nevoiti sa fie lasati acasa, doar pe rezerve. Politicul ia decizii inclusiv la cererea business-ului, promitand rezolvari financiare partiale, cu implementare practica in viitor, vedem cum. Antreprenorii mici si mijlocii simt primii “gerul”, insa incearca sa reziste si spera, in timp ce facturile vin, nu si clientii. Majoritatea din privat (angajati) stau acasa relativ linistiti, lucrand partial, asteptand “lumina” de la politic. Unii dau tunuri - privatii statului.
- Oamenii din privat termina rezervele, incearca disperati sa se adapteze, marea majoritate a afacerilor mici si mijlocii sunt pe butuci, dar inca sunt in faza finala de negare. Din business-ul mare, unii cad, altii scapa, altii castiga, altii sunt prinsi in cadere pentru a nu sucomba complet.
- Dupa cateva saptamani cei care termina resursele incep sa ridice vocea, majoritatea afacerilor mici si mijlocii sunt destructurate, parte din afacerile mari care in etapele 1 si 2 au sustinut politicul se prind ca salvarea nu mai vine sau vine in cantitati insuficiente, prea tarziu si doar la unii, dar nu prea mai au ce face. Apar mai in prim plan si alti vectori, spre exemplu sindicatele. Situatia se tensioneaza, atat medical, cat mai ales economic.
- Politicul, cu si mai putini bani, schimba barca si se aliaza cu majoritatea oamenilor/votantilor adusi intre timp la disperare de interventia initiala a politicului, facuta insa cu mana privatilor, cei de la stat nefiind afectati. Pare ca le vrea binele. Ca sa faca rost de resurse va apela la noi imprumutori si la rezervele individuale ale privatilor (indivizi si firme) cu acumulari precedente, alea care mai sunt. Le va ataca cu inflatie pe produsele de baza, eventual cu deflatie pe active, barbieriri de rezerve, de fonduri de pensii si cu impozite marite sau suplimentare, resurse pe care le va obtine cu aplauze, in numele solidaritatii, mai ales ca (cel putin pentru pentru inceput) va afecta si pe cei de la stat, cu care sub o forma sau alta se va regla ulterior, in timp.
- Partiala revenire graduala a tarii si a lumii la o viata economica, dar statul e mai mare, e salvator, la finalul acestui blietzkrieg de cateva luni, tot mai multi sunt dependenti de el. Pe post de tap ispasitor – coronavirusul, inamicul nevazut, care se va topi precum teroristii din decembrie.
- Planificat sau pe-un scenariu construit “din mers”, e “gata” pentru niste zeci de ani, ne-am pacalit si de data asta. Meseriasi, jos palaria. Dar am stat acasa.
Citiţi AICI ediţia E-paper de miercuri
