Alegerea surprinzătoare a lui Donald Trump a creat, firesc, un ocean de comentarii alarmiste sau optimiste, funcţie de emiţător. Iar impactul politic, economic sau strategic al acesteia este departe de a se fi consumat. Incertutidini de tot felul vor continua să ne asalteze. Cele mai multe dintre tendinţele globale sunt evoluţii structurale sau conjuncturale pe care nu le putem nici controla şi nici măcar influenţa altfel decât marginal. Dar există o "poliţă de asigurare pentru vreme rea", ce se află la îndemâna noastră şi pe care teama de necunoscut ar trebui să o activeze. Şi să ne întoarcem la lucrurile care fac ca o democraţie şi o societate să funcţioneze, mai ales în momente de mare frământare şi polarizare politică şi socială, exacerbate de atmosfera inevitabil încinsă a unei campanii electorale.
Aţi observat, fără îndoială, "pirueta" pe care Donald Trump şi Hillary Clinton, dar şi presedintele Obama, au făcut-o imediat după anunţarea rezultatelor istovitoarei campanii. “Democraţia noastră constituţională consacră transferul paşnic al puterii. Noi nu doar respectăm acest lucru. Noi îl preţuim”, spunea Hillary în discursul său din 9 noiembrie. "Instituţia prezidenţială este mai importantă decât cei care o ocupă vremelnic" spune preşedintele Obama, adăugând că a instructat echipa de la Casa Albă să asigure "o tranziţie paşnică şi ordonată" de la actuala la viitoarea Administraţie, după o întâlnire de bun augur cu Preşedintele-ales. Vicepreşedintele-ales Mike Pence conduce echipa de tranziţie a lui Donald Trump, iar Office for Mangement and Budget - echivalentul Cancelariei şi SGG-ului de la nivelul executivului român - are rolul de agenţie coordonatoare din partea Guvernului Federal.
Pentru că, aţi observat deja, tranziţia de la un guvern la altul şi reintrarea în firescul democratic nu este un proces spontan sau un reflex ad-hoc, ci o INSTITUŢIE codificată formal. O instituţie pe care nici măcar jignirile sau veninul din campania electorală nu o împedică să funcţioneze în clipa în care campania electorală se încheie şi pregătirea pentru guvernare începe.
Ce deosebire faţă de modul anarhic şi de tehnica "pământului pârjolit" practicată de partidele şi guvernele succesive ale României! Ne plângem de discontinuitate în execuţia marilor proiecte naţionale şi de eficacitatea redusă a politicilor publice în România. Nu mai ştim ce să facem să-l izgonim pe Meşterul Manole de pe meleagurile mioritice. De la guvern la ministere şi de la primării la ambasade, ceea ce primesc noii decidenţi după "schimbarea stăpânului" este de obicei câte un computer cu drive-ul golit de informaţii şi, câteodată, o secretară sau un secretar general, aşa-zişi independenţi, doritori să facă servicii noii stăpâniri, şi care încearcă să creeze o dependenţă noului ministru, primar sau ambasador, prin informaţiile pe care le pot deţine. Pentru că informaţia este putere, nu-i aşa?
A sosit momentul ca lucrurile să se schimbe! Iar improvizaţia, cinismul şi amatorismul care ţin România în loc trebuie să facă loc unei culturi a bunei guvernări şi a democraţiei funcţionale. Iar primul pas poate începe de pe acum, în pragul alegerilor, prin formalizarea instituţiei tranziţiei şi la noi, aşa cum se întâmplă în Europa dezvoltată, în America, Canada sau Australia. Viitorul Guvern, indiferent de componenţa sa şi de majoritatea care îl va susţine în Parlament, de Dacian Julien sau de Liviu Nicolae, sau de retorica inflamată din campanie, va trebui să intre în pâine rapid şi să poată să facă faţă unui carusel infernal de prioritţăi şi subiecte, unul mai urgent decât altul. Fără o tranziţie rânduită şi executată onest şi profesionist, noul Guvern va avea nevoie de o perioadă de ajustare mai lungă, mai dificilă şi mai costisitoare pentru ţară şi pentru fiecare dintre noi. Şi care ne poate costa enorm, în plină perioadă de reaşezare a lucrurilor la nivel occidental şi global.
La Institutul Aspen, am demarat un program non-partizan dedicat Guvernanţei şi impactului său în societate. Nu ne rezumăm la guvernanţa în sectorul public, ci mergem şi către cea din mediul privat, pentru că şi acolo sunt foarte multe elemente de îndreptat. Ştim că sursa principală a problemelor ţării este şubrezenia tradiţională a instituţiilor statului, însă şi ceilalţi doi piloni ai societăţii – mediul de business şi societatea civilă - sunt şi în suferinţă. În clasamentul Forumului Economic Mondial de competitivitate în 2016, calitatea sectorului privat din România se situează pe poziţia 104 în lume, poziţie la fel de neonorantă ca şi cea a transparenţei politicilor publice din România (locul 110). Programul Aspen pentru Guvernanţă şi Societate are parteneriate şi colaborări cu World Governance Forum, programul PACI al WEF, Institutul Brookings, cu Partnership for Public Service şi cu IBM Center for The Business of Government din Washington.
Ce ar trebui să conţină şi cum ar funcţiona o instituţie a tranziţiei în România? Lucruri de bun simţ, nimic complicat.
Pregătirea de către centrul Guvernului (Cancelarie şi SGG) - şi la fiecare minister - a câte unei "landing team" (echipă de aterizare) cu care noii conducători ai instituţiilor să poată interacţiona în mod rapid şi organizat.
O listă a principalelor proiecte şi o execuţie bugetară la zi şi stadiul principalelor proiecte/strategii în derulare. Şi, în cazul special al tranziţiei noastre, în care noul guvern va alcătui bugetul pentru 2017, o proiecţie bugetară pentru anul viitor cu scenarii macro şi micro economice alternative. Actuala administraţie şi Ministerul de Finanţe vor trebui să pregătească cu anticipaţie simulări pentru principalele prevederi ale ofertei electorale a partidului/coaliţiei câştigătoare. Crearea de noi instituţii, de genul Fondului suveran de investiţii, a unei Bănci de Dezvoltare sau transformarea instituţiilor existente (vezi cazul CNDANR sau INA), propuse de principalele partide, trebuie însoţite de consultarea profesioniştilor neutri din sectorul privat sau a instituţiilor financiare cu care există acorduri de consultanţă sau parteneriate în acele domenii (BEI, BERD, Banca Mondială, IFC).
Crearea unui mecanism de vetting intern pentru cei care vor fi numiţi în funcţii ministeriale şi de decizie pentru care este nevoie fie de votul în Parlament, de verificarea SRI sau de obţinerea de certificate ORNISS. Situaţiile penibile de nominalizare şi retragere de propuneri de demnitari pe motive diverse din ultimii ani trebuie să înceteze. O echipă de consultanţă juridică, de resurse umane, de etică şi de comunicare dedicată procesului tranziţiei este indispensabilă succesului operaţiunii. Partidele şi candidatul de prim - ministru vor trebui să desemneze un lider al echipei de tranziţie, investit cu autoritatea şi resursele necesare. Nici lucruri triviale, de genul locaţiei unde se va reuni noua echipă guvernamentală până la instalarea oficială, nu trebuie omise din logica tranziţiei.
Pregătirea implementării politicilor publice decise de noul guvern este la fel de importantă. Pregătirea primelor 100 sau 200 de zile de guvernare nu mai este de mult doar un element de comunicare în campanie, ci un instrument de care va depinde succesul întregii guvernări. Marile şantiere de reformă şi principalele angajamente din campanie trebuie să prindă contur în "luna de miere" (tot mai comprimată) a noii guvernări. Viitorul Cancelar /Secretar General al Guvernului trebuie să fie identificat chiar înainte de alegeri şi să primească acest mandat de coordonare din partea viitorului şef al Guvernului. El sau ea vor trebui să creeze echipe pluri-disciplinare cu expertiză în zona bugetului, a managementului şi a sistemelor de reglementare/juridice, cu sarcina de a pregăti analiza imediată a activităţii prezente şi viitoare a ministerelor şi agenţiilor guvernamentale.
Am parcurs cu atenţie ofertele electorale ale partidelor şi le-am analizat cu ocazia unei dezbateri organizate de Delegaţia Comisiei Europene. Fiecare dintre acestea conţine idei valoroase. Fiecare conţine şi elemente de poziţionare faţă de electorat fără multă fundamentare sau sunt pur şi simplu demogogice. Un lucru este însă sigur: o parte dintre ele vor deveni politici publice oficiale ale statului român, cu efecte directe asupra fiecăruia dintre noi. Vom avea un Guvern, un Parlament şi un program de guvernare până la finalul anului şi un buget pentru 2017 aprobat undeva în ianuarie. Nu ne este indiferent, dincolo de preferinţele politice şi electorale, modul în care noii decidenţi ai ţării îşi vor exercita mandatul şi dacă reuşesc sau nu să pornească cu dreptul în noul ciclu politic al ţării. Nici în Europa sau America, cultura tranziţiei şi a bunei guvernări nu s-a construit într-o zi. Ea a avut nevoie de timp, de constantă adaptare şi transformare.
A început campania electorală. Pe lângă competiţia pentru voturi, partidele trebuie să înceapă să se pregatească încă de pe acum de guvernare. Iar dacă nu vor ajunge acolo, tot vor fi mai pregătiţi pentru exercitarea rolului la fel de important de opoziţie activă, puternică şi informată.
Cu toţii ne întrebăm cum vor arăta lumea şi România după alegerea lui Donald Trump. Cu Hillary sau cu Donald, problema României este în principal internă şi nu exclusiv externă. Românii au de ales între "Românie care îndrăzneşte mai mult" sau o "România înainte". Îndiferent care dintre cei doi competitori principali va forma guvernul viitor, dacă el nu va reuşi să transforme promisiunea din sloganul electoral în realitate, nu vom reuşi să facem un salt important în calitatea guvernării centrale şi locale. Să începem cu instituţia tranziţiei. Şi vom fi pe drumul cel bun, indiferent de cine conduce lumea de la Casa Albă, Berlin, Londra, Paris, de la Moscova sau Beijing.
