La Bruxelles se intetesc pe zi ce trece criticile la adresa Romaniei. Mai precis, se ingroasa randurile europarlamentarilor care vad data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana mai indepartata decat ianuarie 2007. La cateva zile, mai apare o declaratie a unui politician occidental care sa-si puna semne de intrebare in privinta oportunitatii ca o tara asa cum vad ei Romaia sa faca parte din Uniune. Arie Oostlander si Emma Nicholson au convins cei peste 100 de membri ai Comisiei de politica externa a Parlamentului European, indiferent de gruparea ideologica pe care o reprezinta, ca Romania are o problema politica. Nu are justitie in care sa poti avea incredere ca da sentinte impartiale, nu are inca semnale convingatoare ca se incearca indepartarea mecanismelor coruptiei la varf, are ziaristi intimidati de putere, hartuiti sau constransi financiar astfel ca ajung sa se autocenzureze.
Lor li s-a alaturat presedintele grupului liberal-democrat din Parlamentul European, Graham Watson, care a spus ca Bulgaria nu trebuie sa sufere din cauza intarzierilor Romaniei si, de aceea, trebuie sa adere inaintea tarii noastre. Aceasta declaratie, chiar daca a fost facuta la Sofia, depaseste limitele limbajului diplomatic, al complezentei politice. Pur si simplu asa se vede, in acest moment, cursa integrarii. Nu este neaparata nevoie sa se inteleaga din asta ca este vorba de o competitie intre cele doua tari, dar este evident ca Bulgaria are probleme mult mai putin grave decat ale Romaniei si sunt percepute ca fiind rezolvabile intr-un anumit timp. Demoralizanta poate fi si declaratia presedintelui Parlamentului European, Pat Cox, care ieri a spus ca este posibila decalarea negocierilor Bulgariei de Romania daca nu se schimba lucrurile in privinta statutului de drept, a coruptiei si a adoptiilor.
Criticile la adresa Romaniei au continut profund politic. Ele nu au existat in nici un raport de tara al Uniunii Europene de cand au inceput negocierile de aderare, in 1999. De aceea, declaratiile celor de la Putere, potrivit carora fostii guvernanti sunt responsabili de intarzierile din procesul de aderare nu tin. Nu sunt valabile! Daca ne amintim, in rapoartele de tara de pana in 2000, problema, din perspectiva politica, era ca guvernarile de-atunci nu erau stabile. Cea de acum este stabila, dar ce te faci cu sfidarea la care a recurs ca politica de stat a tuturor criticilor la adresa sa? Nu stiu daca poate sa ajute cu ceva actuala putere, iar aici incap in aceeasi teaca si Guvernul Nastase, si presedintele Iliescu, faptul ca minimalizeaza si denatureaza sensul acuzatiilor venite de la Bruxelles. Pot sta ascunse sub pres fenomene de masa in Romania, cazuri de coruptie, de injustitie sau de cenzura pe care oamenii le simt in viata lor obisnuita? Ce rost are sa nu ti le asumi si, daca intr-adevar integrarea in UE este o prioritate pentru mandatul pe care il exerciti, de ce sa nu faci gesturi credibile? Ce rost are sa te rafuiesti cu presa, afirmand ca se lasa manipulata de anumite cercuri de interese in lansarea articolelor despre politizarea justitiei? Declaratiile ii apartin lui Ion Iliescu. Ce rost are sa ataci opozitia, asa cum a facut-o PSD, numind-o axa raului pentru ca solicita demisia Guvernului, cand este pus in pericol interesul majoritatii populatiei acestei tari (parca tot peste 80% sustine integrarea in sondaje)?
Cel mai important, la urma urmei, este sa fii credibil! Cand s-a decis inceperea negocierilor de aderare a Romaniei la UE a cantarit credibilitatea. Romania nu facuse mai nimic intr-ale reformei, mai ales economice (cu exceptii firave), dar devenise un partener credibil, pe care comunitatea internationala s-a putut baza in timpul crizei din Kosovo. Numai faptul ca Romania a permis survolarea spatiului aerian national de catre aliatii NATO care au atacat regimul Milosevici, in 1999, a condus, noua luni mai tarziu, la inceperea negocierilor de aderare la UE. In aceiasi termeni ar putea fi citita si decizia, tot politica, de includere a Romaniei intre aliatii NATO. Din 1997, cand a fost summitul de la Madrid si pana in 2002, anul summitului de la Praga, Romania nu parcursese reformele pe care le ceruse NATO pentru a putea deveni membru al aliantei. Se petrecusera intre timp atacurile de la 11 septembrie, iar Armata Romana s-a implicat si an Afganistan si, mai apoi, in Irak. Si aici tot politica a fost!
In aceste conditii, este putin probabil sa nu fie luata in calcul determinarea liderilor politici de a include sau nu Romania intre tarile membre ale UE in 2007. Tocmai acesta este motivul pentru care nu pot fi aruncate la cos, minimalizate sau denaturate declaratiile unor oameni politici, asa cum sunt reprezentantii Parlamentului European. Sigur, nu ei sunt cei care se reunesc la reuniunile Consiliului European, cand se iau deciziile de importanta majora. Acolo se aduna sefii de stat si de guverne. Dar aceste decizii iau in considerare si opiniile celor care compun stratul de la baza, reprezentat de europarlamentari. La aceasta se adauga si un curent care-si face tot mai leje loc intre opiniile occidentale. Este vorba despre valul extinderii de la 1 mai, cand zece state mai sarace decat majoritatea statelor care acum sunt membre ale UE se vor alatura familiei Uniunii. Costurile mari ale accederii acestor state, migratia masiva care deja are o contrareplica din partea statelor bogate (modificarea legislatiei privind migratia si acordarea azilului in Europa de vest sunt exemple elocvente), neintelegerile din interiorul actualilor membri privind statutul fiecarei tari in luarea deciziilor in viitoarea Europa, arata ca a crescut euroscepticismul. Presedintele Chirac a vorbit despre o Europa a celor 25, la Budapesta. Edmund Stoiber (cel mai important politician de opozitie din Germania) a spus ca UE nu poate sustine financiar integrarea Romaniei si a Bulgariei. Cei mai bogati sase membri ai UE vor ca banii care se duc inspre bugetul comun al UE sa fie mai putini. Acestea sunt semnale ca rigorile Uniunii ar putea creste pana in 2007 fata de tarile candidate, in nici un caz nu se poate astepta cineva din Romania ca Europa va inchide ochii la deficite, mai ales cand este vorba de principiile simple care au cladit Europa, in toata splendoarea ei - domnia legii, oamenii liberi, prosperitatea care vine din competitie. Daca nu mentalitatea este cea care te indreapta spre aceste deziderate, atunci locul tau, ca tara, sigur nu e in Europa lui 2007. adelina.radulescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
