Cine şi-ar fi închipuit că viitorul de aur al PSD, profeţit în urma ultimelor alegeri legislative, va sfârşi în noroiul de azi?
Opoziţia depune o moţiune de cenzură şi promite să treacă cu buldozerul peste ruina guvernului Dăncilă.
Un nou viitor de aur apare la orizont.
Va veni vreme în care lupul se va pupa pe bot cu oaia, în noul Eden, România, promite Dan Barna, candidatul prezidenţial a USR/PLUS.
USR, partidul lui, vrea mult mai mult. În programul USR, izvorul de miere se naşte din Munţii Pădurea Neagră, dar nu se varsă în în Mare, ci peste întreaga Românie: scutiri de impozit pe venit până la salariul minim pentru toţi angajaţii; tinerii până în 21 de ani sunt scutiţi de plata CAS; se reduce CAS până la 20% (peste 42% efectiv acum, deşi legal este de 37%, situaţie determinată de majorarea bazei de impozitare după transferul contribuţiei de la angajator la angajat); scutirea de impozit pentru al doilea job; scutirea de impozit pentru elevi/ucenici şi încă multe altele.
Încă un ciclu electoral şi vom ajunge la condiţia primordială invocată de Rousseau în care oamenii trăiau împreună fericiţi şi nu plăteau, fireşte, taxe la stat.
PSD a redus într-atâta taxele, încât veniturile fiscale au ajuns la 25% din PIB, faţă de o medie europeană de 40%. În aceeaşi vreme, salariile din sectorul public şi pensiile, înghit 85% din veniturile fiscale. Cu ce să faci opt spitale regionale şi unul metropolitan, cum scria în 2016 în programul cu care PSD a câtigat alegerile? Cum să crezi că faci autostrada Unirii (4-5 miliarde de euro, cost probabil) cu bani de la buget, când bugetul este gol ca punga cu care Dănilă Prepeleac s-a întors de la târg după ce şi-a vândut singura lui avere, o pereche de boi?
A crescut economia cu 5-7%, în urma reducerilor fiscale şi a creşterilor de salarii. Bine. Dar câţi beneficiază în mod real de această creştere? Salariul pe economie a crescut anul trecut cu 13%, pe media naţională, arată INS. Salariile în IT au fost duble faţă de media naţională (şi pentru că această categorie nu plăteşte impozit pe venitul salarial). În administraţia publică (salariaţii statului) ele au fost mai mari cu 68% faţă de media naţională. În schimb, în industria prelucrătore, cea care duce în spate economia, ele au fost mai mici cu 11% faţă de media naţională. În 37 de judeţe din 41, salariile au fost sub media naţională. Cine sunt, prin urmare, beneficiarii reducerilor de taxe? Au simţit cei din sudul ţării, cei din satele în care crimele şi răpirile au îngrozit o ţară întreagă, aceste reduceri de taxe? La ce bună creşterea economică cu 7%, dacă ea se vede doar în enclave? La ce-i foloseşte unui om care face naveta, zilnic, 30-40 de kilometri pe drumuri desfundate, că cei din IT au câştigat anul trecut un salariu net lunar dublu faţă de media naţională? Cum să-i oferi o şansă şi celui din Vaslui, şi celui din Botoşani, dacă nu-i construieşti o şosea măcar? Dar cu ce să i-o constuieşti, dacă tu ai redus impozitele aşteptând creştere economică, ai dublat salariile aşteptând creştere economică, în vreme ce bugetul se sufocă sub povara salariilor şi a pensiilor?
O discuţie cu adevărat serioasă ar fi aceea care ar lua în calcul majorarea taxelor, nu reducerea lor. Cum să le creşti, fără să loveşti economia sau bunăstarea oamenilor, atât cât este ea. Cum să recalibrezi impozitele: mai reduse, poate, dar pentru toţi. O discuţie serioasă ar fi despre nişele fiscale, mult prea multe.
Dar nu! Reducerea de taxe s-a dovedit a fi în 2016 o promisiune electorală de succes. Ruina de azi a guvernării are alte cauze. Prin urmare, reducem în continuare taxele. Până unde?
Opoziţia se laudă că a strâns semnăturile pentru moţiunea împotriva guvernului Dăncilă. Ce va fi, dacă va cădea guvernul? Nimeni nu ştie.
Nu este greu să promiţi poporului flămând Canaanul în care curge lapte şi miere. Greu este să traversezi vreme de 40 de ani pustia, până în Canaan.
