Fara indoiala ca septembrie a fost luna cotei unice de impozitare. In ciuda tuturor pronosticurilor, se parea ca minunea se va produce si ca impozitul pe venitul global va fi inlocuit cu o cota mai redusa de impunere. Ceea ce au scapat din vedere initiatorii acestei propuneri a fost ca unii romani sunt fideli zicalei: sa moara si capra vecinului!
Altfel spus: De ce sa castige unii mai mult si noi sa ramanem cu aceleasi venituri?
Solutia aleasa de guvern: impozit pe venitul global in 2004 si cota unica din 2005, pare sa impace si capra si varza. In realitate, solutia nu rezolva nici una dintre problemele cu care se confrunta piata muncii: cresterea somajului, munca la negru, evaziunea fiscala, reticenta investitorilor.
In perioada urmatoare este de asteptat o crestere a somajului ca urmare a restructurarii unor intreprinderi privatizate pe ultima suta de metri. Acest surplus de personal nu va putea fi absorbit de catre piata muncii intrucat aceasta este blocata atat de prevederile noului Cod al muncii, cat si de nivelul mult prea ridicat al contributiilor datorate asupra veniturilor din munca. Fara indoiala ca angajarea persoanelor disponibilizate este incomparabil mai buna decat sustinerea acestora prin plati compensatorii. Din pacate, Ministerul Muncii continua sa finanteze seminarii si cursuri de pregatire in loc sa se concentreze asupra simplificarii accesului la munca.
Munca la negru si evaziunea fiscala au luat o amploare de neimaginat cu cativa ani in urma. Practic, exista sectoare intregi de activitate in care aceste fenomene sunt dominante: sanatatea, constructiile etc. Din pacate, autoritatile nu par ingrijorate de acest fenomen de masa, fapt care face ca acest cancer sa se extinda din ce in ce mai mult. Iesirea din acest cerc vicios presupune o abordare pragmatica si, mai presus de toate, intelegerea mecanismelor de piata. Propunerea de cota unica de impozitare a reprezentat o concretizare a pragmatismului economic, pragmatism care se pare ca nu este familiar societatii romanesti. Consecinta este ca statul va incerca sa ia foarte mult din economia legala in loc sa ia ceva mai putin atat din economia legala, cat si din cea subterana. In aceste conditii, migrarea spre economia gri si subterana va continua si in perioada urmatoare, fiind greu de crezut ca nou-infiintata Autoritate Nationala de Control va putea sa controleze acest fenomen prin mijloace administrative. Rolul acestei autoritati nu poate fi decat temporar, intrucat solutia pentru reducerea evaziunii fiscale de masa in Romania nu este numai administrativa, ci si de politica economica: un nivel de impozitare considerat acceptabil de catre platitori. In acest sens, trebuie precizat ca perceptia publica asupra fiscalitatii difera de la o tara la alta in functie de traditiile economice. Iata de ce in Romania, unde majoritatea populatiei nu a fost obisnuita sa plateasca impozite in timpul comunismului, are un grad de conformare fiscala mai redus in comparatie cu alte tari care au un sistem fiscal asemanator. In aceste conditii, raportarea la exemplul tarilor din Europa de Vest sau Centrala nu este potrivita. Reperul pentru Romania ar trebui sa fie Rusia, o tara in care mentalitatea populatiei este asemanatoare cu cea din Romania.
In ce priveste reticenta investitorilor fata de piata romaneasca, nu cred ca introducerea cotei unice ar fi adus o imbunatatire a situatiei, fiind de notorietate faptul ca nemultumirile sunt legate in primul rand de modificarile repetate si neanuntate ale legislatie din domeniul economic. Din pacate, dezbaterea asupra cotei unice s-a suprapus pe perioada in care societatile comerciale, cu capital privat sau de stat, intocmesc bugetele pentru anul urmator. Incertitudinea care continua sa planeze asupra modului in care se vor impozita veniturile in 2004, precum si asupra cotelor de contributii sociale, nu este de natura a incuraja investitorii sa faca planuri care sa includa Romania printre prioritati.
Tragand linie dupa dezbaterile acestei perioade, singura veste buna este ca se vor reduce contributiile de asigurari sociale cu 3%, respectiv contributia angajatorului la asigurarile sociale de stat cu 2,5% (de la 24,5% la 22%) si contributia angajatorului la asigurarile pentru somaj cu 0,5% (de la 3,5% pana la 1%). La aceasta reducere ar trebui sa se adauge eliminarea comisionului platit la Inspectia Muncii pentru certificarea inregistrarilor in carnetele de munca - 0,25%/0,75% datorita eliminarii carnetelor de munca incepand cu 1 ianuarie 2004. Dupa ce s-a intamplat cu cota unica - mult zgomot pentru nimic! - trebuie sa asteptam inceputul lui 2004 pentru a ni se confirma ca promisiunile au devenit realitate...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
