Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei, vrea să dea o lovitură care s-ar putea dovedi fatală pentru sistemul educaţional din România, după ce a anunţat că ar vrea să introducă doar teste grilă la bacalaureat.
Doamna ministru consideră că aproape 50.000 de lucrări care au primit un punctaj semnificativ diferit la a doua corectură reprezintă una dintre principalele probleme ale sistemului de învăţământ românesc. Şi consideră că aceasta ar fi marea soluţie.
Acesta ar fi marele „bottleneck” al sistemului de învăţământ. Iar noi vom alege calea cea mai simplă. Să fie totul grilă, să corectăm testele care decid viitorul următoarei generaţie de talente din piaţa muncii de parcă toţi se pot împărţi în parametri exacţi.
Potrivit Statista, România este pe ultimul loc deja în UE în ceea ce priveşte inovaţia. În raportul publicat de Comisia Europeană la finalul lunii trecute suntem deja ultimii, depăşiţi chiar şi de bulgari.
Cu un scor de 147,74 puncte, Suedia şi-a câştigat numele de cea mai inovatoare ţară din UE, urmată de Finlanda, Danemarca şi Olanda. Bulgaria şi România ocupă ultimele două poziţii cu scoruri de 48,72 puncte, respectiv 34,13 puncte. Observaţi discrepanţa.
Şi vă rog, opriţi-vă din a compara cu sistemul de la Oxford şi Cambridge, pentru că vorbim de o ţară construită fundamental diferit.
„Numărul de contestaţii în funcţie de an e curpins între 42.000 şi 48.000. Numărul de lucrări modificate e excesiv de mare, ceeea ce e un mare semnal de alarmă pentru noi, care impune automat şi măsuri pentru a remedia această situaţie. (…) O să stăm de vorbă şi o să le explicăm că este calea către care trebuie să mergem. Foarte mulţi profesori spun: nu se poate la disciplina X să dăm examene pe itemi obiectivi, dar uitaţi-vă testele Cambridge, Oxford se dau pe itemi obiectivi şi nu are nimeni nicio problemă cu corectitudinea acestor examene”, a spus Andronescu, citată de Digi24.
Bineînţeles că profesorii atrag atenţia degeaba.
Există prea multă subiectivitate, crede Ecaterina Andronescu – ceea ce poată fi de înţeles la materiile realiste, dar cum puteţi face grilă un subiect la limba română. Pe cât ar părea de greu de înţeles când eşti efectiv în papucii unui şcolar, la limba română la bacalaureat ai un subiect în care trebuie să argumentezi o idee într-o direcţie şi să formezi un punct valid de vedere. Un altul, subiectul trei îţi solciită puterea de înţelegere şi te pune să interpretezi şi să formulezi o analiză, ceea ce te forţează să ordonezi şi să interpretezi informaţii.
Examenul de bacalaureat în sine durează extrem de puţin, dar în anii de liceu, cel puţin în ultimii doi dinaintea examenului, la materiile ce vor fi testate, profesorii încep să se axeze pe exerciţii aplicate pe modelul de examen. Ori ultimii doi ani de liceu trec elevii prin mai multe situaţii de a-şi exercita puterea de argumentaţie, de analiză, de interpretare şi de formulare a unui punct de vedere valid, într-un limbaj decent.
Autorul britanic Sir Ken Robinson, consilier internaţional în domeniul educaţiei, spunea într-un discurs deja faimos de la TED că actualul sistem de şcoală omoară creativitatea. El este făcut pentru a scoate următorii muncitori dintr-o fabrică – de aici aşezarea în şiruri şi rânduri şi sistemul de „ridică mână”.
Dar acum educaţia trebuie să pregătească oamenii care gândesc roboţii dintr-o fabrică.
Aţi dat exemplul Universităţii Politehnica, unde studenţii dau doar teste grilă, şi da, poate un astfel de sistem ne va da viitori ingineri, viitori finanţişti şi viitorii fizicieni, dar cine ne dă următorii următorii inovatori, următorii artişti?
Nu e problema reală cea a copiilor care încep în fiecare an şcoala sau liceu şi pe care nu îi vedem peste 4 sau 12 ani absolvind din acest sistem?
Nu ar fi o problemă reală urmărirea elevilor şi studenţilor după finalizarea studiilor pentru a testa de fapt efectul educaţiei în piaţă?
Să nu credeţi că dacă mai mulţi profesori îşi fac treaba, sunt extrem de conectaţi şi aplică moduri, metode şi abordări mai mult sau mai puţin convenţinale pentru a produce talente în fiecare domeniu, asta înseamnă că sistemul de învâţământ româensc este bine. Acesta este meritul lor, al profesorilor, care nu au crescut şi nu s-au format doar în teste grilă, standardizate.
Dacă marile companii vin în România şi spun că suntem o ţară plină de talente, este meritul lor, al profesorilor care au făcut lucrurile diferit.
Inovaţia se modelează la nivel de masă, dar se şlefuieşte la nivel de individ. Sistemul actual, oricum nu e centrat pe inovaţie şi creativitate, dar direcţia în care dumenavoastră vreţi să aruncaţi sistemul de învăţământ, viitoarea piaţă a muncii, şi până la urmă viitorul ţării, ar fi doar o lovitură finală aplicată României după iniţiativa desfiinţării şcolilor profesionale, care ne-a lăsat deja cu o criză de blue collars.
Toate joburile viitorului sunt cât mai departe de standardizare, iar singura şansă a României de a rămâne măcar o ţară dezvoltată, şi de a materializa în acelaşi timp toate resursele pe care le are, este de a face reforme în numele inovaţiei.
Dar cine să fie destul de curajos?
