In lumea de astazi, turbulentele politice, instabilitatea economica sau crizele financiare au creat nemultumiri sociale care s-au transformat in migratii puternice catre locuri perecepute de oameni ca fiind mai predictibile si mai prietenoase. Acolo unde autoritatile comunica strans cu partenerii sociali si ofera solutii pentru dezvoltare, mediul social este, la randul sau, mai stabil.
Aderarea Romaniei la UE a fost un moment istoric, asteptat cu incredere de foarte multa lume. Dupa mai bine de un an de zile, aderarea a ramas prilej de sarbatoare pentru un numar restrans de romani. Exista un sentiment de dezamagire si de resemnare la nivelul majoritatii romanilor, pentru care integrarea europeana nu a reusit sa aduca un trai mai bun.
Lipsa unei viziuni pe termen lung, dar si lipsa de comunicare a obiectivelor de dezvoltare intre diferitele segmente ale societatii conduc la aparitia acestor sentimente de resemnare si de neincredere fata de tara in care muncesti si traiesti. Cati stiu astazi in Romania de existenta unui plan de convergenta sau a unui plan de dezvoltare durabila? Foarte putini sunt cei interesati de asa ceva.
Inceputul unei noi etape de dezvoltare creeaza, de obicei, stangacii si acestea conduc la neincredere. Dezvoltarea unei tari are la baza, in primul rand, acceptarea de catre societate a planului pe care vrei sa-l pui in practica si implementarea lui. Astazi, in Romania, nu exista asa ceva. Cele care ar trebui sa inceapa acest proces sunt institutiile statului. Acumularea, in timp, a unor paralelisme institutionale a facut sa ne confruntam, in prezent, cu o retea institutionala groaie si ineficienta. Reforma institutionala reprezinta astfel prima cerinta pentru a reface increderea societatii in stat si a rolului pe care acesta trebuie sa-l joace in coordonarea planurilor de dezvoltare.
In al doilea rand, viziunea unei natiuni trebuie creata impreuna cu toti actorii din tara respectiva. Astazi, asistam la divizarea societatii si la o lipsa de coordonare intre ceea ce doreste sectorul care creeaza locuri de munca si cel care asigura reglementarea legala. Milioane de oameni, in special din mediul rural, pleaca din tara pentru ca nu sunt informati despre ceea ce se doreste prin restructurarea sectorului rural. Exista strategii secventiale si doar partial coordonate. Nu exista un proces de comunicare pe aceasta tema.
Turbulentele dintr-o societate pot fi si trebuie combatute printr-un parteneriat intre diferitele segmente sociale. Avand in vedere experienta tarilor dezvoltate, un prim pas poate fi trasarea de catre sectorul privat a unei strategii de dezvoltare pe un segment anume. Impreuna cu sectorul public, aceasta strategie poate fi dezvoltata si implementata, plecand de la cerintele specifice fiecarui domeniu de activitate.
Astfel, parteneriatul privat-public in domeniile cruciale de dezvoltare a unei tari, precum agricultura, energia sau sistemul bancar, poate aduce modificari esentiale in reformarea institutionala. Cei care stiu exact cum un domeniu se va dezvolta sunt actorii din sectorul privat. Statul are rolul clar de formator al structurilor necesare dezvoltarii, iar cei care creeaza valoare adaugata sunt cei din segmentul privat. Acest model de dezvoltare, care ar putea duce la predictibilitate sectoriala si generala, lipseste Romaniei in prezent.
Statul trebuie sa fie coordonatorul dialogului social si al parteneriatului cu sectorul privat. In acelasi timp, actorii privati trebuie sa isi asume mai multa responsabilitate in trasarea strategiilor de dezvoltare pe anumite segmente de activitate. Parteneriatul intre sectorul public si cel privat reprezinta o solutie pentru recastigarea increderii in capacitatea de dezvoltare a tarii. Trebuie sa invatam ca adevarata valoare a unei societati este data de perceptia omului despre societatea respectiva.
Mihai Tanasescu este reprezentantul Romaniei la FMI, fost ministru al finantelor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
