Demisiile simultane ale celor doi sefi ai principalelor servicii de informatii - SIE si SRI, ca si demisia sefului Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, au declansat, din pacate, un nou spectacol politicianist, intr-un domeniu extrem de important si de sensibil - cel al securitatii si sigurantei nationale.
Disparitia inculpatului Omar Hayssam reprezinta, fara indoiala, un esec al institutiilor responsabile cu asigurarea securitatii statului si sigurantei cetatenilor si ca atare, decizia sefilor acestor servicii, de a-si asuma responsabilitatea si de a demisiona din functiile pe care le ocupau, nu poate fi considerata decat un act de corectitudine.
A interpreta insa aceasta succesiune de evenimente ca o criza institutionala la nivelul tuturor serviciilor si structurilor de informatii nu este decat o dovada suplimentara a stilului intentionat confuz cu care unii dintre actorii scenei politice ne-au obisnuit deja in ultima vreme.
Faptul ca acesti directori si-au dat demisia in acelasi timp nu inseamna ca, la nivelul fiecarei institutii in parte, nu exista un mecanism legal, institutional, prin care functionarea si derularea activitatilor curente sa fie realizate. In mod real, in plan procedural, nu exista niciun fel de legatura intre demisia celor doi directori. Decizia de a demisiona a unuia sau altuia dintre directori nu are nici un fel de incidenta asupra procedurii prin care se numeste un nou director si asupra solutiilor prin care se asigura conducerea interimara.
In mod evident, la nivel politic, este o situatie de senzatie si, ca atare, o oportunitate, din pacate prea tentanta pentru unii, de speculatii politice. Nu s-au incheiat inca ultimele analize asupra modului in care tema retragerii trupelor romanesti din Irak a fost lansata spre o asa-zisa dezbatere publica, mergandu-se pe aceeasi linie a confuziei intre procedura institutionala si demersul politic, si asistam iar la o speculare politica periculoasa pe o alta tema de securitate nationala.
Ceea ce s-a petrecut in sedinta Birourilor Permanente Reunite ale celor doua Camere parlamentare din data de 27 iulie a.c. nu face decat sa intretina, ba mai mult, sa complice inutil o situatie si asa confuza. In acest context, pornind de la niste constatari simple si concrete, se impun urmatoarele precizari pe marginea ultimelor evenimente ce s-au succedat demisiilor directorilor SIE si SRI.
In primul rand, dincolo de un esec major al institutiilor responsabile, fuga inculpatului Omar Hayssam ne-a dat in mod concret o dovada suplimentara a disfunctionalitatilor existente la nivelul sistemului securitatii nationale, ca ansamblu.
Pasarea responsabilitatii de la o institutie la alta, confuzia si mai mare pe care explicatiile au generat-o, incoerenta cadrului legislativ, cooperarea defectuoasa intre institutiile statului implicate in acest caz sunt doar cateva dintre problemele pe care disparitia lui Omar Hayssam le-a readus in atentia publica. In mod cert, acest aspect nu este unul nou dar, in acest context, este firesc si un lucru simplu de inteles de ce problema modificarii cadrului legislativ a reaparut in discutie.
Vedem cu totii ca avem un cadru legal incoerent, dar refuzam sa facem exact ceea ce ar trebui - sa clarificam acest cadru legislativ prin luarea in dezbatare parlamentara a legilor privind securitatea nationala.
In lumina disfunctionalitatilor pe care acest caz in particular le-a revelat, dar pe care in fapt le stiam cu totii, este evident ca doar schimband pe cel de la conducere nu vom rezolva nimic. Si intrucat aceste confuzii si pana la urma erori ale sistemului sunt generate si de cadrul legislativ, suntem obligati sa corectam cat mai rapid aceasta situatie prin modificarea prevederilor legale.
Date fiind aceste aspecte, doar cei rau intentionati vad in pozitia presedintelui de a fi dezbatute propunerile pe securitatea nationala si apoi facute nominalizarile pentru cele doua posturi o fortare in vreun fel a Parlamentului. Este usor de inteles ca nu poti sa te joci de-a nominalizarea si numirea unei persoane intr-un post, doar pentru a-l schimba apoi in functie de prevederile noului cadru legislativ.
Din pacate insa, se pare ca intretinerea confuziei in domeniul securitatii nationale a devenit o obisnuinta pentru unii dintre actorii politici.
In ceea ce priveste ceea ce s-a intamplat in mod strict in cadrul sedintei din data de 27 iulie a Birourilor permanente reunite, imi este greu sa inteleg lipsa de coerenta a partenerilor liberali. Probabil au invatat sa se razgandeasca pentru ca nu pot altfel intelege de ce, dupa ce au solicitat in repetate randuri demisia sefilor celor doua servicii - SRI si SIE - revin asupra pozitiei initiale si, ceea ce este mai grav, o fac incalcand legea. Dincolo de orice discurs si de orice pozitie pe care un partid o adopta, legislatia in vigoare nu trebuie incalcata, or, ceea ce s-a intamplat in cadrul acestei sedinte este exact contrariul.
In primul rand, domnul Fulga, intr-un mod lipsit de echivoc, si-a dat demisia si, conform prevederilor art. 79 din Codul muncii, sub incidenta caruia intra si domnia sa, demisia este valabila din momentul comunicarii sale catre angajator.
In ceea ce il priveste pe domnul Timofte si speculatiile care s-au facut pe marginea formularii demisiei sale se impun urmatoarele observatii: Utilizarea terminologiei "eliberarea din functie" nu avea cum sa fie facuta in sensul prevederilor art. 23 din Legea nr. 14/1992, deoarece nu domnul Timofte ar fi putut initia acest demers in sensul legii mai sus mentionate.
Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea SRI nu prevede expres natura juridica a cererii de eliberare din functie, nici cui ar fi trebuit ea adresata si nici ce curs trebuie sa fie dat unei asemenea cereri, nici daca directorul SRI, angajat civil, are sau nu voie sa demisioneze, dar precizeaza in ultimul alineat al art. 27 ca: "Salariatii civili sunt supusi dispozitiilor Codului muncii si celorlalte prevederi legale si regulamentare ale Serviciului Roman de Informatii". Este evident ca si in cazul domnului Timofte se aplica tot prevederile din Codul muncii, in speta art. 79.
In mod cert, din punct de vedere procedural si legal, decizia celor doua Birouri Permanente excede mult atributiile ce le-au fost acordate si este lipsita de valoare juridica. Ea nu face decat sa continue la nivel politic disensiunile pe o tema care, poate mai mult decat oricare alta, ar necesita chibzuinta si maturitate, din partea tuturor, si mai putin orgolii si incoerenta.
Mihai Stanisoara (PD) este presedintele Comisiei de Aparare si Ordine Publica din Camera Deputatilor
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
