Acum mai bine de un an de zile, prognozam vântul schimbării în fiscalitatea internaţională. Astăzi, va pot spune că vântul bate deja cu putere şi aduce cu el ploi în rafale care vor îneca corăbiile multora dintre cei care nu au ţinut cont de semnalele trimise de către organizaţiile internaţionale şi de grupuri de state precum G8, G20, OECD şi Uniunea Europeană.
Unul dintre cele mai puternice semnale în acest sens l-a constituit demararea schimbului automat de informaţii financiare de către SUA prin introducerea FATCA şi extinderea acestei reglementări la nivel global de către OECD, prin Standardul comun de raportare.
În acest context, instituţiile financiare, dar şi autorităţile fiscale, vor fi mult mai interesate de stabilirea rezidenţei fiscale a clienţilor lor pentru care orice element, oricât de banal ar părea, devine important. Spre exemplu, declaraţia clientului legată de rezidenţa sa fiscală poate fi contestată dacă acesta telefonează instituţiei financiare folosind un telefon mobil înregistrat într-o altă locaţie decât cea declarată drept rezidenţă. În acest sens, instituţiile financiare ar putea să raporteze suspiciunile legate de astfel de neconcordanţe. Astfel, este foarte important şi devine din ce în ce mai stringent ca persoanele fizice să-şi facă o analiză cât mai serioasă şi documentată asupra rezidenţei fiscale. Orice declaraţie pe proprie răspundere dată fără o analiză solidă facută in prealabil poate atrage consecinţe negative.
Deşi trăim într-o lume globalizată, persoanele fizice şi companiile trebuie să fie localizate cât mai precis pentru scopuri fiscale. Acest fapt nu echivalează cu restrângerea liberei circulaţii a persoanelor sau cu sfârşitul globalizării. Pentru combaterea evaziunii fiscale, ţările vor recurge la schimbul automat de informaţii financiare (aici fiind incluse si soldurile conturilor bancare) si astfel, ca pas preliminar, au decis să obţină controlul asupra rezidenţei fiscale. La acest moment, ne putem imagina cum harta lumii va fi, în curând, străpunsă de nenumărate steguleţe care marchează rezidenţa fiscală a subiecţilor schimbului de informaţii.
Ţări precum Bermuda, Insulele Virgine, Insulele Cayman, Gibraltar, Guernsey, Liechtenstein, San Marino, Seychelles, Curaçao vor deveni transparente şi, în mai puţin de două luni, se vor supune regulilor Standardului comun de raportare, schimbând automat informaţii cu privire la conturile bancare are nerezidenţilor. Chiar dacă Elveţia, Hong Kong, Bahamas, Monaco sau Panama au reuşit să obţină o amânare de un an, nisipul din clepsidră a început sa se scurgă deja si pentru clienţii băncilor situate în aceste ţări. În ceea ne priveşte, România va demara schimbul automat de informaţii financiare în luna septembrie 2017 pentru veniturile obţinute în anul 2016, iar mecanismul de implementare a acestuia începe să se concretizeze.
Până unde se va ajunge cu schimbul automat de informaţii ? Nu cred ca mai este o enigmă. Până acolo unde nu va mai exista nicio urmă de opacitate fiscală la nivel mondial. În acest sens, fiecare dintre noi - contribuabili, instituţii financiare, autorităţi fiscale, consultanţi fiscali trebuie să fim pregătiţi pentru a face faţă efectelor iminente ale acestei mişcări mondiale fiscale. Ne place sau nu, trăim momente de mari transformări şi în istoria financiară şi fiscală a lumii, însă adaptabilitatea este marele atribut al omenirii.
Mihaela Mitroi este liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România
