O astfel de criză se întâmplă o dată la o sută de ani. Urmează să vedem amploarea pierderilor cauzate de epidemia de coronavirus. Cu toate acestea, vedem deja oameni confruntaţi cu multe dificultăţi, sectoare ale economiei afectate şi familii aduse la disperare de pierderea celor dragi. Chiar dacă vaccinul se întrevede la orizont, problemele noastre nu vor dispărea curând. Europenii nu au zărit încă raza de speranţă pe care o aşteaptă. Recâştigarea încrederii în viitor de către europeni depinde de Uniunea Europeană şi de puterea sa, de eforturile comune şi de eficienţa statelor membre.
Pandemia COVID-19 este cea mai gravă criză de după cel de-al Doilea Război Mondial. Pentru prima dată, avem ocazia să răspundem provocării împreună, ca o Europă independentă şi unită după 1989. Aceasta este o mare oportunitate. Totuşi, există şi un mare semn de întrebare: vom face faţă importanţei istorice a acestei încercări? Cred că istoricii vor descrie acest moment ca pe unul de mare încercare pentru Europa.
Cu toate acestea, în acest moment decisiv, care necesita o solidaritate reciprocă, s-a trezit în Europa un spirit de diviziune, de parcă efortul extraordinar din spatele Fondului de redresare ar fi fost distrus de ceea ce a fost întotdeauna slăbiciunea continentului nostru: tendinţa noastră de a avea dispute şi de a căuta ceea ce ne desparte, şi nu ceea ce ne leagă. Modul în care condiţionalitatea privind statul de drept ar urma să fie încorporată în regulament nu numai că ridică serioase îngrijorări cu privire la bazele juridice ale acestui mecanism, dar subminează şi principiile încrederii şi cooperării loiale între Statele Membre şi instituţiile Uniunii. Acţiunile actuale care ocolesc tratatele conduc la o stare de mare incertitudine juridică. Este aceasta ceea ce dorim să oferim cetăţenilor noştri ca răspuns la situaţia dramatică în care i-a împins pandemia? Incertitudine şi dispute politice?
O problemă gravă şi paradoxul UE moderne este faptul că, în ciuda accentului constant pe importanţa diversităţii, nu poate accepta diversitatea sistemelor juridice şi constituţionale înrădăcinate în tradiţiile diferitelor ţări. Comunitatea este alcătuită din diferite modele de democraţie, deoarece naţiunile europene diferă între ele. A Cincea Republică Franceză şi Republica Federală Germania nu se aseamănă, este firesc, deoarece una a fost creată prin voinţa naţiunii franceze, iar cealaltă prin voinţa naţiunii germane. Românii sau polonezii, portughezii sau cehii au dreptul să fie diferiţi. Uniunea ar trebui să aspire către solidaritate în diversitate, deoarece numai astfel unitatea sa va fi constructivă şi benefică. La urma urmei, diversitatea este o comoară europeană, şi nu un blestem.
Cerem egalitate şi respectarea tratatelor. Uniunea nu-şi poate submina propriile principii şi nu le poate modifica la solicitarea politică a unor state membre. Regulamentul privind protecţia intereselor bugetare ale UE este secundar Tratatului privind Uniunea Europeană, şi, prin urmare, nu poate eluda, înlocui sau modifica regulile prevăzute în tratatul respectiv. Mecanismul de condiţionalitate a statului de drept din regulament este o eludare, într-un fel o „suprascriere” a unei noi legi asupra Tratatului, mai precis, asupra art. 7 TUE. Trebuie spus clar că un mecanism conceput pentru a proteja respectarea statului de drept de către Statele Membre este în sine o eludare a dreptului UE şi, prin urmare, o ameninţare la adresa statului de drept.
În cadrul UE există adesea dispute şi poziţii divergente, dar avem şi mecanisme care au dus întotdeauna la acorduri. Cred cu tărie că suntem capabili să venim cu o soluţie care să respecte litera şi spiritul tratatelor. Sau poate este jocul unor „actori” care nu doresc ca Fondul European de Redresare să înceapă să funcţioneze întrucât nu doresc să contribuie la bugetul comun, deşi folosesc cel mai mult piaţa comună europeană?
Astăzi, avem cu toţii un singur obiectiv, iar acest obiectiv - redresarea economică a Europei - trebuie să ne ghideze.
Mecanismul în forma sa actuală duce la interpretări periculoase. Oferă o mare putere şi discreţie entităţilor fără legitimitate democratică sau entităţilor cu un „deficit democratic” semnificativ în comparaţie cu parlamentele naţionale. Acest lucru ameninţă grav toate statele membre şi viitorul întregii Uniuni. Cei care cred că sunt imuni la el nu realizează câtă libertate permite acest mecanism.
La urma urmei, nu este atât de dificil să ne imaginăm o situaţie în care unei puteri politice din UE nu îi va plăcea reforma constituţională sau economică introdusă într-un anumit stat membru. Este suficient să denumim această reformă în mass-media şi în forul Parlamentului European drept o încălcare a statului de drept şi deja se deschide calea către ameninţarea cu tăierea fondurilor UE. Chiar ne dorim asta? Admiterea unei astfel de arbitrarităţi? Crearea unor astfel de forţe centrifuge pe care le-ar declanşa această reglementare?
O astfel de soluţie oferă oportunităţi fără precedent de a exercita presiune politică asupra cursului chestiunilor de politică internă a statelor membre. Subliniez: de politică internă. Astăzi, acest mecanism arbitrar, motivat politic, vizează Polonia, dar ce garanţie avem că mâine nu va fi îndreptat împotriva unei alte ţări care nu va dori să se conformeze voinţei politice a instituţiilor de la Bruxelles? Tratatele respectă şi protejează suveranitatea, în timp ce noul mecanism o încalcă şi o limitează sever.
Dezaprobarea acestei situaţii, adică veto-ul, nu slăbeşte UE. Este un mecanism încorporat în realitatea structurilor UE, în concordanţă cu spiritul Comunităţii şi cu natura sa democratică. Este o supapă de siguranţă esenţială pentru existenţa Uniunii. Este o modalitate de a proteja compromisul şi o barieră împotriva impunerii voinţei de către cei care sunt mai puternici în momentul dat. Este o confirmare a faptului că votul fiecărui stat membru este la fel de important.
Charles de Gaulle a spus odată că „omul sacrifică viitorul în numele prezentului doar pentru că este incapabil să spună «nu»”. Polonia se simte responsabilă pentru viitorul Europei. De aceea, „nu-ul” nostru la mecanismul propus astăzi este, de asemenea, un „da” pentru o Europă cu adevărat unită în diversitate, liberă, egală şi solidară.
