Metehnele cele mai rele mor şi cel mai greu. Nici nu a vorbit bine preşedintele Traian Băsescu de reducerea prognozei de creştere economică de la media de 2% cuprinsă în legea bugetului la 1,5%, nici nu a pomenit oficial FMI aceeaşi prognoză că Guvernul şi membrii partidului de guvernământ au şi deschis Cutia Pandorei reluând discuţia despre majorarea pensiilor şi a salariilor - deocamdată prudent, "dacă situaţia economică o va permite".
Când toate prognozele merg în jos, când recesiunea este aşteptată la porţile Europei, când exemplul Greciei trebuie să fie în faţa ochilor tuturor, cu tot ce ar putea însemna el - pierderea suveranităţii fiscale, în primul rând - Guvernul de la Bucureşti, sub imperiul campaniei electorale care se apropie, reia strategii vechi care în folclor au căpătat un nume: "pomeni electorale".
"Nu deschidem robinetul măsurilor populiste", susţine premierul Emil Boc. Ba bine că nu. Pentru că cine a venit în ultimele luni să predea lecţii de bună administrare europenilor? Cine a tot repetat, în momentul în care a anunţat intrarea României sub ghilotina reglementărilor bugetare viitoare din zona euro (deficit structural de 0,5% din PIB, deficitul bugetar de maximum 3% din PIB şi datorie publică de maxumum 60% din PIB), că greşeala guvernelor europene înglodate în datorii a fost aceea că au câştigat alegeri împrumutându-se în neştire pentru pomeni electorale cu care i-au cumpărat pe oameni? Chiar preşedintele Traian Băsescu care, culmea, când ieri la Bucureşti membrii Guvernului vorbeau de majorări salariale se afla la Bruxelles pentru a include România în constrângătorul mecanism de reglementare a deficitului şi a datoriei.
De unde va lua Guvernul bani pentru majorări salariale, de vreme ce creşterea economică este greu de crezut că va fi la nivelul anticipat - adică chiar acel firav 2%?
Este greu de crezut că aceste cheltuieli în plus vor majora deficitul din considerentele următoare: acordul cu FMI, deficitul bugetar de 1,9% din PIB pe care Bucureştiul singur şi l-a fixat în acest an şi care, depăşit, ar crea o mare nervozitate pe pieţe şi proiecţia unui deficit zero pentru 2013. Aici va interveni brutal şi acordul stabilit ieri la Bruxelles şi care ar urma să intre în vigoare, cel mai probabil, la 1 ianuarie viitor.
Cum la deficit nu se prea mai poate umbla, probabil că se vor lua bani de la investiţii, aşa cum bănuieşte economistul Aurelian Dochia. Dar de la aceste investiţii era aşteptată creşterea economică viitoare!
Ce sacrifică Guvernul acum dacă majorează salariile? În primul rând îşi sacrifică reputaţia de doi bani cât o mai avea. Şi ar putea sacrifica un viitor şi aşa confuz.
Problema Greciei trebuia să fie o lecţie pentru România, cel puţin din două perspective. În primul rând, din aceea a cheltuielilor nebuneşti din trecut cu funcţionarea statului, pe care guvernele de la Atena le-au făcut şi pe care nu le mai pot achita. Şi a acutei lipse prezente de bani pe care să-i arunce în investiţii care să ajute economia să crească, să creeze locuri de muncă, să facă alţi bani.
De ce a plonjat România în criză atât de brutal? Pentru că în ciclul electoral trecut puterea şi opoziţia au promis într-o veselie generală majorări de salarii şi pensii care nu au mai putut fi achitate în momentul în care economia a intrat în malaxorul crizei. Şi atunci salariile bugetare a trebuit tăiate brutal cu 25%, iar taxele majorate brutal (TVA de la 19% la 24%).
Când faci majorări salariale şi creşti pensiile este greu să mai revii, iar dacă o faci, efectul este exploziv.
Trebuie revenit cu salariile la nivelul de dinaintea crizei, trebuie reduse impozitele, în primul rând TVA. Dar aceste lucruri pot fi făcute când eşti sigur că economia te va sprijini nu pentru un trimestru, nu pentru un semestru, ci pentru mulţi ani. A angaja cheltuieli pentru care nu există bani sau surse viitoare certe, este cea mai sigură cale spre grecizare. A României, în cazul nostru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
