De ce nu se vaccinează medicii? De ce nu se vaccinează profesorii? De ce nu devine, macar pentru ei – lumina naţiunii - obligatoriu vaccinul?
Ce treabă au bisericile în povestea asta, bisericile, farul călăuzitor al celor fără speranţă?
Când eram copil am mers cu tatal meu la vot – era un vot pentru un primar din satul în care stăteam noi. Pe lista de vot era un singur nume. Nu mă pricepeam eu bine, dar am întrebat pentru că ştiam de la şcoală ce înseamnă să alegi – comunismul a distrus tot ce a putut, dar nu a putut distruge matematica. “Cum să alegi când nu ai de ales?”. L-am întrebat pe tata care mi-a tăiat-o scurt: “gura!”
În vremea aia votul era obligatoriu. Trebuia să votezi ştiind deja că votul tău nu are niciun sens. Puteai să alegi, ştiind că alegerea ta nu are niciun sens. Când nu aveai decât mămăligă pe masă, puteai să alegi să mămânci şi pâine, doar că pâine nu era pe masă. Atunci ce alegeai? Pâine sau mămăligă?
Pentru că mi-am petrecut copilăria şi adolescenţa în comunism, înţeleg că ar fi greşit să impui vaccinarea obligatorie. Sunt vaccinat cu toate vaccinurile pentru că, în comunism, vaccinul era obligatoriu.
Suntem într-o criză. Pacienţii, ca să se interneze într-un spital, trebuie să-şi plătească un test anticovid, dar 40% dintre medici nu sunt vaccinaţi, deşi acum vaccinul este “la liber”. Jumătate din profesori nu sunt vaccinaţi, deşi şcoala începe, faţă în faţă, peste o lună şi jumătate – timp scurt pentru o epidemie care durează de un an şi şase luni.
Cât timp nu a existat vaccin, era de înţeles. Acum, în Piaţa Obor, există un centru permanant de vaccinare. Rar vezi câte un alienat care trece pe acolo. Dacă medicii şi profesorii nu se vaccinează, atunci de ce s-ar vaccina poporul?
Mergeţi la Brasov şi vedeţi “prima şcoală românească”. Veţi vedea acolo o nuia cu care profesorul îşi altoia elevii care nu învăţau. O cumplită îngrădire a libertăţii. Poţi alege să înveţi sau nu, nu asta e libertatea? În ziua de azi aşa ceva este şi aşa trebuie să fie, intolerabil. Povestea complicată e că sensul “libertăţii” nu poate fi descris decât de un om educat. Dar cum faci?
Un copil care nu învaţă trebuie convins şi ajutat ca să înveţe. Altminteri, el devine orice în afară de un om capabil să vorbească convingător despre “libertate”. Dar, înainte de astea, poate copilul să strige “libertate!” şi să sune la 112 pentru că nu vrea să înveţe gramatică?
Cum educi însă un adult? Îi bagi o seringă în fund ca să-l scapi de covid în vreme ce el urlă “libertate” de se aude până-n lună?
Poziţia preşedintelui Franţei Mannuel Macron care a dispus ca personalul medical francez să fie complet vaccinat este rezonabilă: există libertate, spune el, “dar nu există libertate fără responsabilitate”.
Nu poţi să-i îmbolnăveşti pe alţii în numele libertăţii. Nu poţi să-i ţii în casă în numele libertăţii.
În numele libertăţii te poţi tu închide singur în casă.
Închide-te singur în casă, în libertatea, ta şi lasă-i pe alţii să fie sclavi acolo unde or fi ei, în parcuri, grădini şi muzee.
