Era o logică, în lumea romană de odinioară. De câte ori se întâmpla ceva neaşteptat, prima întrebare pusă era: „cui prodest?”, adică „cui foloseşte?” Şi, dacă ghiceai „cui foloseşte”, aveai şi ghidul spre casa celui care a provocat criza.
Curtea Constituţională a decis că moţiunea de cenzură la adresa guvernului Cîţu depusă de foştii aliaţi din USR/Plus poate merge înainte. Săptămâni întregi dl Cîţu a tras de timp, crezând că, dacă amână până după congresul PNL de duminică dezbaterea moţiunii, pielea lui va fi salvată. Poate va fi salvată, dar atunci apele vor fi limpezite. Pentru că pielea lui nu poate fi salvată fără ajutorul PSD. Iar premierul a spus, cu subiect şi predicat, chiar după congresul în care a fost ales mare şef, că PSD este duşmanul numărul unu al PNL. Iar PSD spune că nu va susţine niciodată un guvern minoritar al PNL.
PNL poate continua guvernarea, pentru că nimeni nu are chef de complicaţii, în nebunia de azi. Pentru dl Cîţu povestea este mai complicată. Pentru că el nu mai are în Parlament decât susţinerea a o treime din aleşi. Cei care i se opun, măcar de formă (PSD, USR/Plus şi AUR), au 262 de voturi, cu mult peste cele 234 de voturi necesare pentru demiterea guvernului. De aici încolo ecuaţia se complică şi mai tare. USR vrea negocieri pentru revenirea la guvernare, dar fără Cîţu, adică ofranda noii concordii să fie pielea lui Cîţu, pe băţ. Dacă moţiunea trece, pielea lui Cîţu va fi pe băţ. PSD vrea, chipurile, alegeri anticipate, deşi ştie că parlamentarii săi nu vor să audă de asta pentru că nimeni nu-i prost să-şi piardă mandatul înainte de termen. Dar deliciul de a-l vedea în ţeapă pe Cîţu, libertarianul-şef, nu cred că şi-l refuză vreun socialist.
Iohannis este principalul arhitect al acestei harababuri, dar îl pe el doare la bască. Pentru premierul în exerciţiu lucrurile, în interiorul propriului-i partid, sunt, cum spuneam, mai complicate azi, când este şeful PNL, cu mult mai complicate decât erau înainte. 40% dintre liberali nu l-au votat ca şef al partidului şi nu-l vor. Dacă pe „veneticul” Iohannis l-au acceptat, pentru că le-a adus puncte, cei 40% nu-l vor accepta pe cel care-i îngroapă. Oricât de naivi sunt liberalii (şi sunt) tot s-ar putea prinde că dl Cîţu îi trage în jos, în loc să-i ridice. Şi încă avem afară temperaturi de 20 - 25 de grade.
De fapt, nu-i vorba aici de PNL, ci de oricare alt partid. Senatoarea Diana Şoşoacă a fost bună, până la un punct, pentru noul partid extremist din Parlament. Când excesele ei, deşi pe placul partidului, au început să facă pagube, a fost exmatriculată. Cu atât mai vioi va proceda un partid cu pretenţii, ca PNL. Pentru că, deh, omul mai minte – firea asta netrebnică a omului – dar să minţi de dimineaţă până seara, asta necesită nu doar însuşiri, ci şi un exerciţiu îndelung. Iar lucrurile iau o întorsătură urâtă când de şmecherie începe să se prindă şi poporul.
Aşa stând lucrurile, zilele ce vin sunt grele pentru PNL. Este greu de crezut că va mai putea să menţină controlul Camerei Deputaţilor (după demisia lui Ludovic Orban) şi mult mai greu de crezut că va putea să o câştige pe cea a Senatului (poziţie deţinută de Anca Dragu – USR/Plus).
Şi atunci? Cui prodest? Liberalilor în niciun caz. Şi nici lui Florin Cîţu. Şi nici lui Iohannis, cum cred mulţi. Când arunci o ţară în haos, că aşa ai poftit tu, nu meriţi nicio preţuire. Şi nu meriţi nici voturi.
