În loc să facă tabula rasa din guvernul anterior şi să vină cu 100% oameni noi, competenţi, PNL (dar la fel a făcut şi USR) vine cu oameni taraţi, nepregătiţi pentru funcţiile oferite. Chiar dacă se va găsi o formulă de trecere, persistenţa în incompetenţă nu va întârzia să îşi arate efectele.
ÃŽn lipsa unei minuni, guvernul Ciucă vine în faÅ£a ParlaÂmentului cu ÅŸanse zero de a fi învestit. Ar fi al doilea guvern propus respins de Parlament în mai puÅ£in de două săpÂtăÂmâni, fapt ce nu s-a mai petrecut în istoria de după 1989.
Nu există în istoria postÂdecemÂbristă a României un episod politic mai hilar decât cel care se joacă în aceste zile ÅŸi în care partidul la putere îşi sabotează propriul guvern, cu o încăpăţânare incredibilă. ÃŽn mod paradoxal, PNL îşi subminează guvernul/guvernarea tocmai prin aprobarea fără crâcnire a căii de urmat propusă de liderii partidului. Dar liberalii ÅŸtiu că această cale este înfundată.
Dincolo de nume, de partide sau de doctrine o asemenea situaÅ£ie survine în momentul în care guvernarea nu mai are chiar nimic de oferit. Dacă un guvern propune ÅŸi produce ceva, deÅŸi nu excelează în toate, atunci, poate, ÅŸi-ar găsi niÅŸte aliaÅ£i. Când nu realizează nimic, iar perspective nu există, atunci scenariul, doar bănuit în trecut, devine realitate. Dacă USR ar fi simÅ£it că perspectivele de guvernare sunt bune, poate s-ar mai fi gândit o dată, poate ar fi trecut ÅŸi peste episodul demiterii celui de-al doilea ministru al său, care a însemnat debutul crizei. A văzut însă funÂdătura, aÅŸa cum a văzut-o ÅŸi elecÂtoratul, mai apoi. Åžeful interimar al guvernului a ajuns la o cotă catastrofală de încredere: 7%. Åži nu doar electoratul oarecare, ci ÅŸi cel al PNL a pipăit zidul care s-a ridicat în faţă. Astfel, activul de partid ÅŸi-a luat mâna de pe guvern, responsabilii mai mijlocii sau mai mici nu schiÅ£ează niciun gest la decizia de sinucidere hotărâtă la vârf. Prin totala lor neimplicare, activul PNL consimte, practic, la distrugerea sau la purificarea prin pârjol a ceea ce a mai rămas din partid.
Ar fi fost o cale de salvare, chiar dacă şansele i-ar fi fost greu de evaluat, dacă PNL prezenta un program de guvernare şi o echipă de guvernare atât de bune încât parlamentarilor să le fie ruşine să nu instaleze guvernul.
ÃŽnsă guvernul Ciucă vine cu o ciornă de program, jumătate copiată din promisiunile de reformă din PNRR ÅŸi cu o echipă scoasă dintr-un hangar abandonat. Este reciclat Cătălin Predoiu, dar nu la JustiÅ£ie (unde a avut deja un mandat conÂtroÂversat), ci la Apărare, deÅŸi el nu are nicio treabă cu apărarea. Este promovată la JustiÅ£ie Alina Gorghiu, fostă ÅŸefă a PNL (care aproape a distrus partidul) cu o carieră ÅŸi studii mai mult decât controversate: FaculÂtatea de drept la UB, doctorat la IaÅŸi, la UAIC (făcut în vreme ce avea trei joburi pline), plus o facultate parÂticulară la BucureÅŸti, plus o altă facultate la PiteÅŸti ÅŸi, desigur, multe masterate.
Sunt oameni propuşi pentru poziţii-cheie care nu au nici în clin, nici în mânecă cu domeniul pe care ar urma să-l coordoneze. Robert Sighiartău a fost propus să ocupe fotoliul Cercetării şi al Digitalizării. Dar el a fost la începutul carierei politice un modest dealer la Toyota. A studiat la UBB, la Facultatea de studii europene – managementul instituţiilor europene. Astea sunt studiile lui: ce au ele de-a face cu cercetarea, unde ar trebuit să fie instalat un savant sau cu digitalizarea (pentru care UE alocă miliarde de euro) când pregărirea lui este în „managementul instituţiilor europene“?
Florin Roman este propus pentru Ministerul Economiei. Deşi în 1996 (acum 25 de ani) a finalizat ceva studii de economie la UBB, nu a profesat niciodată ca economist. Dar el a gustat de-a lungul vremii din mai toate sinecurile partidului, aşa că îl găsim în multe din consiliile de administraţie ale companiilor statului (Eximbank, CEC, Electoserv, Eon) plus la CSA sau ANR Gaze.
Aşa că nu este de mirare că această propunere de guvern este sortită pieirii, dacă nu cumva chiar acesta a fost planul.