În primele luni de pandemie, m-am temut că “Statul” va folosi această criză pentru a-şi întări puterea. Într-o lume în care sub 20% dintre oameni trăiesc în societăţi “libere”, pentru mine aceasta este o oroare.
Pentru un om ca mine, care şi-a petrecut adolescenţa în totalitarism, dreptul de a protesta este una din cele mai înalte virtuţi ale societăţii.
Nu sunt contemporan cu “Flower power”, dar am citi multe despre această mişcare. Şi-mi place. Nu-mi plac, însă, protestele de stânga din America de azi şi detest „corectitudinea politică”. Nu-mi plac „vestele galbene” din Franţa şi nici protestele extremei drepte germane.
Nu-mi plac protestele de azi din România, iar să-i spui unui medic care îngrijeşte bolnavi de COVID-19 că este „asasin” pentru mine este o oroare ce-mi depăşeşte orice putere de iertare.
Cine a spart un automat de sucuri/apă nu este un protestatar, este un hoţ.
Dar frustrarea nu trebuie neglijată. „Frustrare” vine din latinescul „frustrari” care înseamnă „a te simţi furat”. A te simţi furat şi a fi frustrat au acelaşi etimon.
Am văzut comentarii ce zic că majoritatea protestatarilor din aceste zile sunt tineri. Aşa, şi? Se putea altfel? Nu aşa a fost din toate timpurile? La vârsta lor noi chefuiam în campusurile universitare Grozăveşti şi Regie până la două noaptea, iar la opt dimineaţa eram la cursuri. Vitalitatea tinereţii este ceea ce oameni ajunşi la cumpăna apelor ar trebui să accepte cu resemnare. În fond şi la urma urmei, oamenii cei mai loviţi de criză sunt cei tineri. Şi copii. Eu pot sta în faţa unui laptop zece ore, vremea a adus cu mine răbdarea. Copii nu pot.
Nu au locuri de joacă, nu au interacţiune socială, nu au discoteci (de tineri vorbesc) în care să-şi probeze sau să-şi perfecţioneze statutul lor de viitori oameni maturi în societate, nu doar muncind, ci şi bucurându-se.
E bine să fii şoarece de bibliotecă, dar şi aici este un capăt. Johan Huizinga explică în „Homo Ludens” (Omul care râde/se joacă) enorma importanţă a jocului în cultura lumii. Însă nu-i suficient să stai închis în casă şi să-l citeşti pe Huizinga, salivând la bucuria grecilor din antichitate. Trebuie să vezi şi cum cresc florile.
Cum poţi explica acestor oameni de azi că vremea pe care o trecem este ceva ce niciunul dintre cei care trăiesc pe acest pământ nu a mai văzut?
Sunt furios când aud stigându-se, azi, pe străzi, „libertate!”. Pentru că pentru libertate – aşa cum o înţeleg eu - au murit zeci de mii de oameni în România.
Comunicarea de criză a guvernului este precară şi nu sunt semne că ceva se va schimba. Cel mai probabil, măsurile de protecţie va trebui să fie întărite, dar, atâta vreme cât ele nu sunt explicate, frustrarea („a te simţi furat”, cum spuneam) va creşte: tinerii vor crede că le este furată tinereţea, angajaţii că li se fură job-urile iar oamenii de afaceri că li se fură banii.
Medicii trebuie să conducă campania antipandemie iar oamenii politici au obligaţia să explice situaţia şi celor care o înţeleg şi celor care nu o înţeleg.
M-am temut, la începutul pandemiei, cum ziceam, că statul va folosi acest episod pentru a-şi întări puterea. Văd azi un stat slab şi nu este slab pentru că nu are bastoane şi scuturi sau grenade lacrimogene cât să îngheţe orice protest, ci că este incapabil să explice deciziile pe care le ia. Slăbiciunea unui stat nu stă în puţina lui putere de a sugruma protestul, ci în puţina lui putere de a-i convinge pe oameni că deciziile administraţiei sunt bune.
„Politică” vine din grecescul „polis” - „cetate”. A face politică însemna, acum mii de ani, a te implica activ în treburile cetăţii. A fi „politicos”, tot de acolo vine. Adică a avea respect faţă de celălalt, implicându-te, în aceeaşi vreme. Vraja socială se rupe când tu una spui şi alta faci.
Şi, când vezi miniştri fără mască de protecţie îndreptându-se spre petreceri, în numele reîmpăduririlor, atât de la modă – când toţi ceilelţi sunt obligaţi să poarte mască - chiar te apucă greaţa.
Nu puneţi totul pe seama galeriilor de footbal. Nu are footbalul românesc, la halul în care a ajuns, atâţi suporteri câţi au fost în stradă în aceste zile.
