Theodor Stolojan, fost sef de partid, fost sef de guvern si actual consilier prezidential, a decis sa iasa din umbra lui Traian Basescu si sa fie ceva mai mult decat adunator pasiv de simpatii si voturi. Reactivarea s-a facut intr-un fel oarecum violent. Din ecranul televizorului si pe undele radio, Stolojan s-a dezvaluit ca un tip omnipotent, gata sa preia guvernul, gata sa faca regula in PNL si chiar sa implineasca vechiul vis prezidential, de contopire a liberalilor cu democratii.
Traiul la Cotroceni pare sa-l fi refrisat bine pe liberalul trecut in conservare. Nici urma de omul doborat, astenizat, infrant care, in urma cu doi ani, renunta atat de patetic sa mai candideze la presedintia Romaniei. Imi aduc aminte ca aceasta capitulare, produsa tot in fata camerelor de televiziune, i-a adus taciturnului Stolojan un val de simpatie. Decizia sa de a accepta un post de consilier al lui Traian Basescu - persoana caruia ii deschisese drumul spre cea mai inalta demnitate publica - a starnit insa nedumerire si chiar consternare.
Prin simetrie, modul in care a ales Stolojan sa revina a provocat acelasi sentimente. Cel putin printre liberali. Cei mai vehementi au fost oamenii din jurul lui Calin Popescu-Tariceanu, vizibil deranjati de corectia aplicata presedintelui liberal de catre consilierul prezidential. Ca nu este putin lucru sa auzi din partea unui fost tovaras de barca - la bine si la rau - ca esti antipatic si induci pareri de rau care tin de politica inalta.
Insa si reactia lui Tariceanu a fost pe masura. In stilul sau concis, premierul a constatat ca la Cotroceni bantuie o seama de regrete, ca inlocuirea lui Stolojan s-a facut cat se poate de statutar si democratic si ca, in general, nu i se pare prea onorabil ca reglarile de conturi - oricare ar fi ele - sa se faca cu lumina aprinsa si perdelele date in laturi.
Ceea ce se traduce printr-o admonestare politicoasa, dar categorica, care l-a redus pe Stolojan la o conditie nedemna de admiratie. Probabil ca la aceasta ora, Theodor Stolojan - care s-a autopropus premier cu multa degajare - sta si mediteaza la cum domnia-sa, o persoana bine situata in sondaje la categoria "incredere" a reusit sa provoace atatea reactii ostile.
In esenta, o implicare mai energica a lui Stolojan in viata publica ar fi eficace, insa maniera in care a inteles fostul premier sa-si anunte intentiile este discutabila, totul fiind amplificat si de contextul in care se produce acest anunt.
Din atitudinea sa razbate o autosuficienta aproape suparatoare. Intr-adevar, Stolojan a fost un bun premier de tranzitie. A fost un finantist si functionar international respectat. Insa dezertarea din 2004, indiferent de motivele care au justificat retragerea, a lasat un gust amar, care nu poate fi sters atat de usor.
Insa Stolojan continua sa se iluzioneze ca defuncta sa calitate de premier de tranzitie il fac o podoaba dorita de orice partid. Asemenea, se amageste ca pentru PNL ar fi mai bun un lup singuratic - conditie care ar asigura echidistanta in exercitarea actului conducerii - decat o persoana ca Tariceanu, care prefera sa ia deciziile intr-un foarte mic grup de alesi. Intrebarea este daca PNL are nevoie sa fie condus vreun lup singuratic. O alta intrebare este si daca mai avem nevoie de premieri de tranzitie si de insasi starea de provizorat, din care nu mai scapam de prea multa vreme. Situatia pe care a generat-o Stolojan il pune in postura defavorabila de a parea din alt film si de a nu parea posesor de simt al oportunului. Mai mult, el risca sa fie vazut si sa ramana cu eticheta de cal troian, impins cam ostentativ de Cotroceni in fortareata liberala.
Sau poate a fost un alt balon de incercare, un fel de aratat al pisicii si, dupa un asemenea exercitiu de abilitate, Theodor Stolojan se va intoarce la Palat si la starea de "fost" valabil pentru momente trecatoare.
* Indira Crasnea este publicist-comentator la Agentia de presa Mediafax
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
