Opinii

Insolvenţele grupurilor de companii – dezbatere internaţională, soluţii locale

Insolvenţele grupurilor de companii – dezbatere...

Autor: Radu Lotrean

18.05.2016, 17:31 658

În luna mai, la conferinţele internaţionale dedicate insolvenţei, subiectul principal de dezbatere a fost adaptarea legislaţiilor naţionale şi internaţionale la noile realităţi economice şi ale mediului de business. Pe scurt, într-o economie globală şi globalizată, este nevoie de îmbunătăţirea legislaţiei insolvenţei transfrontaliere şi a grupului de societăţi.

Subiectul a fost atins şi în cadrul Conferinţei InsolEurope Eastern European Countries’ Committee, organizată la Cluj-Napoca, cu sprijinul CITR, pe 13 mai unde s-a discutat deste noul regulament european şi grupurile de societăţi. Peste 175 de experţi în practica insolvenţei, reprezentanţi ai mediului de business, administrativ, profesori universitari sau manageri din sectorul bancar au analizat oportunităţile pe care le-ar aduce o armonizare a legislaţiei internaţionale pentru salvarea business-urilor transfrontaliere care se confruntă cu dificultăţi financiare sau intră în insolvenţă.

Problema porneşte, de fapt, de la diferenţa dintre rapiditatea cu care mediul de business evoluează şi lentoarea cu care sistemul legislativ îi urmează.

A doua jumătate a secolului XX a însemnat un nou model de formare şi organizare a companiilor: grupurile de societăţi, interconectate prin participaţii şi/sau control. Localizate la nivel naţional sau cu acoperire internaţională, grupurile de companii s-au format pentru realizarea unui singur interes economic. Există exemple renumite în care grupurile de societăţi – multinaţionale – sunt responsabile pentru procente semnificative din produsul intern brut la nivel mondial şi au rate de creştere anuale şi cifre de afaceri care depăşesc pe cele ale multor state.

Probleme apar când aceste grupuri încep să aibă dificultăţi financiare şi îşi cer sau le este cerută insolvenţa. Pentru că majoritatea legislaţiilor naţionale, inclusiv cele europene, se bazează în continuare pe conceptului unui singur comerciant sau antreprenor, şi nu sunt pregătite să gestioneze întreprinderi interconectate şi supuse aceluiaşi interes economic.

21 de articole. Atât cuprinde legislaţia din România cu privire la insolvenţa grupului de societăţi. Un pionerat pentru legislaţia românească, dar şi pentru cea europeană. ”Grupul celor 21” enunţă mai mult principii şi recomandări, decât reguli precise însoţite de sancţiuni. Spre exemplu, reorganizarea este privită ca o etapă în care se poate ajunge la cerere, nicidecum ca un pas obligatoriu în procedura de insolvenţă. Astfel că, dacă debitorii, creditorii, practicienii îşi doresc reorganizarea, nu au decât să se înţeleagă asupra modului de cooperare şi de coordonare a procedurilor. Din acest motiv, reglementarea se opreşte, aparent brusc, la întocmirea planurilor de reorganizare şi nu există prevederi exprese pentru faliment.

Din păcate, însă, nu este chiar atât de simplu. Avem o experienţă vastă în gestionarea insolvenţelor grupurilor de companii şi ne-am izbit cu nenumărate tipuri de probleme, apărute din lipsa unei legislaţii unitare. În majoritatea cazurilor, societăţile din grup sunt interdependente sau chiar dependente, fiind create pentru a optimiza fiscal afacerea grupului ca întreg. Din aceste motive, deschiderea procedurii de insolvenţă faţă de doar un membru al grupului, sau gestionarea necorelată a procedurilor, ar putea echiva cu falimentul membrilor acestuia.

Lucrările grupului V al Comisiei Naţiunilor Unite pentru Drept Comercial Internaţional, unde am participat în calitate de Vice-Preşedinde Insol Europe, tratează în detaliu subiectul acesta. O variantă pentru a trata cu mai multă uşurinţă problema insolvenţelor grupurilor şi a insolvenţelor transflontariere este elaborarea unei Convenţii internaţionale în acest domeniu urmată de aderarea statelor la această convenţie. Lucrurile par a evolua înspre o legislaţie internaţională, însă vorbim despre un proces dificil şi îndelungat. 

În prezent nu există o reglementare la nivel european a grupului de societăţi. Actualul regulament (CE) 1346/2000 se aplică procedurilor de insolvenţă colective ale societăţilor care au operaţiuni în mai mult de o ţară. Încă de la intrarea sa în vigoare, acesta a fost considerat un instrument util, însă în timp, şi-a dovedit limitările sale. O problemă este însuşi faptul că  regulamentul nu prevede reguli specifice pentru grupurile de societăţi multinaţionale, deşi, paradoxal, acestea sunt publicul ţintă al Regulamentului.

Ca urmare a procesului de revizuire, s-a adoptat un Regulament UE ce se va aplica din 26 iunie 2017 şi care revoluţionează insolvenţa grupului de societăţi, prin introducerea unui capitol dedicat acestora. Prevederile asigură administrarea eficientă a procedurii insolvenţei, respectând în acelaşi timp personalitatea juridică distinctă a fiecărui membru al grupului.

Restructurarea grupului de societăţi devine posibilă. Noul regulament dă posibilitatea unui practician în insolventa să solicite deschiderea unei proceduri de coordonare a grupului, procedura care facilitează în special restructurarea acestora.  Cooperare şi comunicarea devin obligatorii. În cazul mai multor proceduri de insolvenţă în diferite state membre, noul Regulament trasează tuturor actorilor implicaţi (practicienilor în insolvenţă şi instanţele de judecată) obligaţii de cooperare şi comunicare bine definite.

Dacă anul 2017 va aduce o rezolvare a situaţiei grupului de societăţi în insolvenţă, vom vedea. La nivel european, probabil. La nivel naţional, discuţia se pune cu totul altfel şi este mai degrabă orientată spre îmbunătăţirea Legii 85/2014 şi conectarea cu dificultăţile întâlnite în practică.

Radu Lotrean este Asociat Fondator al CITR şi Vice-Preşedinte al InsolEurope preluînd Preşidenţia asociaţiei în 2017.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO