Orice decizie s-ar lua în următoarele zile, situaţia sanitară a devenit deja foarte complicată şi toate datele arată că un lockdown nu va putea fi evitat. Este de pus în balanţă bineînţeles pe deoparte efectul în economie care va fi la fel de dur ca în primăvară, dar pe de altă parte pur şi simplu orice întârziere a unei decizii va costa şi mai mult nu peste o săptămână sau două, ci peste o zi.
Indiferent ce decizie se va lua însă, daunele vor fi trebui reevaluate. “Şansa” României este că HoReCa - restaurante, hoteluri nu au pondere atât de mare în economie ca în Franţa sau Anglia.
Din acest punct de vedere, iată că aceste ţări şi-au asumat costurile şi au închis economia lăsând doar şcolile deschise. La peste 50.000 de cazuri pe zi în Franţa, guvernul anunţă închidere şi faptul că economia nu se va deschide decât atunci când numărul de cazuri va fi sub 5.000.
Cu toată bunăvoinţa, pentru a derula în continuare activitatea economică nu există altă soluţie. De fapt, toată Europa pătimeşte pentru faptul că nu a adoptat o atitudine mult mai dură faţă de pandemie. De ce China a putut să o eradicheze şi Europa nu?
Cum este valabil de multe ori, iată că tot medicamentul cel amar face cel mai bine.
Neimpunerea unor restricţii dure până la a eliminarea virusului complet din societate îşi arată acum costurile.
Bineînţeles că toată lumea ar vrea ca economia să meargă însă iată că, în mod raţional, nu mai ai pur şi simplu ce să faci. Aşa cum ştie oricine, prioritatea este sănătatea. Întrebarea ar fi de ce încă nu vedem o aplatizare a creşterii numărului de cazuri în condiţiile în care totuşi s-au introdus măsuri restrictive în ultimele 2-3 săptămâni.
Se dau tot felul de explicaţii, iar cea mai recentă este cea privind transportul în comun. însă trebuie acceptat faptul că desfăşurarea alegerilor din septembrie, care a presupus ca zeci de persoane să stea în aceeaşi sală de clasă, în aceeaşi sală de votare, precum şi reuniuni înainte şi după votare a avut rolul său.
În plus, este probabil să fi afectat în mod negativ evoluţia cazurilor faptul că în toată această perioadă primăriile au trebuit să îşi primească noii şefi, la fel şi consiliile locale sau judeţene, iar cum aceste structuri sunt direct responsabile în lupta contra pandemiei, bineînţeles că frontul a fost spart.
A durat o lună până s-au reorganizat, dar această lună a fost suficientă ca să te treacă de la o medie de 1.000-2.000 de cazuri pe zi la 8.000-9.000 la cât suntem acum. în război nu se fac alegeri. Comitetele privind situaţiile de urgenţă, care au acum responsabilităţi directe au fost pur şi simplu în toată această perioadă blocate.
Oricum ar fi, costurile se acumulează şi se vor deconta în curând.
Revenirea economiei europene în trimestrul trei a fost o veste bună, însă oricum ar evolua situaţia de acum încolo în România, octombrie şi noiembrie vor fi iarăşi luni de suferinţă economică.
Din păcate, în cele zece luni de când a izbucnit pandemia, garda a fost lăsată jos pentru o anumită perioadă, aşa încât acum situaţia devine acută. Ar fi fost de aşteptat ca România, având în vedere că jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural, să fie într-o poziţie mai bună decât ţări precum Germania sau Marea Britanie, unde densitatea medie a populaţiei este de 6-7 ori mai mare. Acest avantaj nu a putut însă fi folosit pentru că restricţiile nu au fost luate în serios.
Costurile economice se vor repercuta în 2021. Bugetul pe 2021 este în acest moment în aer. Plecând deja de la un deficit de 8-9% din PIB în 2020, unde să te mai duci? Şansa este că, spre deosebire de 2008-2009, România este mai bine capitalizată. Din păcate, nu am reuşit să folosim această lungă perioadă de creştere economică de la ultima criză decât să construim mall-uri şi nu spitale.
Partea bună este că rezervele financiare ale companiilor şi ale populaţiei sunt mai bune decât la criza anterioară. Depinde de prudenţa şi eficienţa politicilor publice ca să rămânem pe traseu fără un derapaj major în perioada următoare.
