Evoluţia economică din acest an are explicaţii solide încontextul internaţional, dar şi în modul în care la intern amreuşit să accelerăm reformele structurale. Este limpede că economiaromânească este dependentă de fluxurile financiare externe.
În acest context, faptul că sistemul bancar european încă este înprofundă restructurare, cu tendinţe semnificative de încetinire acreditării, cu o încredere încă la o limită foarte joasă, a făcutca resursele externe să fie limitate. În al doilea rând,neadaptarea segmentului privat la noile cerinţe ale sistemuluibancar a făcut ca tensiunile să crească şi să conducă la odiminuare a fondurilor alocate economiei reale. În al treilea rând,cred că trebuie menţionat că noua criză a datoriilor suverane înEuropa, începută în luna mai, a condus la o atitudine rezervată abăncilor faţă de asumarea de noi riscuri, ceea ce a dus laaccentuarea lipsei de încredere şi la diminuarea creditării. Nu înultimul rând, aşteptarea publicării stress-testelor aferentebăncilor din Europa a contribuit la creşterea atitudinii "deaşteptare" şi a mărit incertitudinile la nivel mondial.
Toate aceste fenomene externe au avut un rol dominant încomportamentul băncilor din România, ceea ce a făcut ca procesulreluării creditării să fie diminuat foarte mult.
Disfuncţiile în comunicarea politicilor au afectatrefacerea încrederii
Procesul reluării încrederii a avut de suferit şi din cauza unordisfuncţii la nivelul strategiei de comunicare a politicilorpublice, ceea ce a creat o atitudine rezervată din partea băncilorşi a mediului de afaceri. Acum cred că multe din aceste necunoscuteau o variantă de rezolvare, cu consecinţe pozitive în trimestreleurmătoare. Aş sublinia faptul că pentru acest an, chiar dacă vomcontinua să înregistrăm o creştere economică negativă, un rol-cheieîn schimbarea trendului îl va avea implementarea reformelorstructurale aprobate, precum şi creşterea capacităţiiadministrative pentru atragerea de resurse suplimentare, în specialcele legate de fonduri europene nerambursabile.
Exportul a ieşit deja din criză, cererea agregată vaintra pe plus în 2011
În anul 2010 descreşterea economică va fi influenţată, înprincipal, de descreşterea consumului, dar în acelaşi timp existăramuri care îşi vor continua procesul de creştere. Aici menţionezexportul, care cred că acum putem spune că a ieşit din criză şi vacontinua să fie un element constant de creştere economică. Odată cuabsorbţia "şocului" creşterii TVA, se întrevede ca în următoarele 9- 12 luni cererea agregată să crească şi să înregistreze un plus înanul următor. Continuarea procesului de restructurare va conduce lacreşterea încrederii şi va duce la o uşoară creştere a creditării,cu evoluţii pozitive în 2011. Accentuarea procesului de atragere afondurilor europene, care vor fi şi ele aducătoare de valoareadăugată, mă face să afirm că în anul 2011 vom înregistra oschimbare de trend, ceea ce va conduce la o uşoară creştereeconomică.
Anii 2012 - 2013 vor fi perioada în care România îşi va atingepotenţialul de creştere economică. Aş vrea însă să subliniez căpăstrarea acestui potenţial al creşterii economice trebuie să aibăla bază o nouă atitudine faţă de muncă, o politică publicăarticulată şi predictibilă, o disciplină crescută în utilizareabanului public bazată pe priorităţi bine definite, şi, nu înultimul rând, o accelerare a reformelor structurale pentru acorecta derapajele înregistrate în anii trecuţi.
Este nevoie de o analiză publică pentru noua strategiefiscală
Problema reducerii sau nu a TVA de la 1 ianuarie este legată destrategia fiscală care va fi elaborată în perioada următoare. Ca opărere personală, cred că acum nu este momentul pentru schimbăribruşte de strategii fiscale, dar cred că este momentul unei analizepublice care să conducă la o decizie fermă şi neechivocă. Este clarcă strategia fiscală trebuie acomodată în primul rând cu nevoia dea răspunde interesului contribuabilului, al celui care producevaloare adăugată şi aduce bani la buget. Cred că noua politicăfiscală trebuie susţinută de toţi partenerii publici din România,pentru a nu mai fi schimbată, ci din contră, pentru a deveni unpilon de stabilitate şi predictibilitate.
Contribuţiile sociale nu pot fi reduse fără reformasistemelor sociale
Desigur, contribuţiile sociale sunt ridicate, dar trebuie să ştimcă în acest moment toate bugetele sociale sunt deficitare şiincumbă transferuri substanţiale de la bugetul de stat pentru aputea fi echilibrate. De accea cred că diminuarea contribuţiilorsociale poate fi sustenabilă doar dacă se face o reformă profundă asistemelor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte dacă seaplică o politică publică proactivă de creştere a numărului celorcare lucrează în sectorul productiv, pentru a putea diminuadecalajul actual dintre veniturile încasate şi cheltuielileefectuate în aceste sectoare sociale.
Consider că în acest moment cel mai important pentru România estesă-şi respecte ţintele pe care le-a convenit atât cu FMI, cât şi cuComisia Europeană. De asemenea, acest lucru denotă o creştere aresponsabilităţii asumate şi va conduce la o încredere mai ridicatădin partea investitorilor. Procesul consolidării fiscale trebuie săfie constant şi să conducă la diminuarea deficitului bugetar înanii care urmează. Aceasta trebuie să fie consecinţa procesului dereformare a administraţiei publice, dar şi a sporiri veniturilorbugetare pentru a crea spaţiul fiscal necesar dezvoltării României.Cred că aceasta trebuie să fie strategia de bază a anilor viitori,mai presus de ciclurile electorale.
Creşterea inflaţiei e temporară şi nu justificăpresiunea pe costul finanţării statului
Finanţarea deficitului bugetar nu reprezintă o problemă în sine. Amtrecut peste incertitudinile care au fost în 2009. Acest lucru estedemonstrat şi de faptul că de dată recentă am hotărât ca tranşeleurmătoare din acordul cu FMI să fie îndreptate în exclusivitatecătre BNR. Există în acest moment o presiune pentru creştereacostului finanţării, ca urmare în principal a creşterii rateiinflaţiei din cauza majorării TVA. Aş vrea însă să subliniez foarteclar că această creştere a inflaţiei este temporară şi esterezultatul unui demers fiscal şi nu monetar. De aceea,comportamentul băncilor trebuie să fie unul atent şi să nu fieinfluenţat de presiuni temporare.
Mihai Tănăsescu este reprezentantul României la FMI, fostministru al finanţelor între 2000 şi 2004
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
