Acordul cu Fondul Monetar International, varianta 2005, vine sa statueze unele masuri care trebuie luate pentru a indrepta, in perioada lunilor urmatoare si in 2006, erorile care au fost implementate in politica fiscala romaneasca o data cu introducerea cotei unice.
Dupa 6 luni de negocieri, FMI vine si ridica cortina, dand un verdict clar si irevocabil actualului guvern: "Ati gresit cand ati introdus cota unica de 16% si ati redus impozitul pe profit la aceeasi cota".
Cu asemenea tip de politica fiscala, era evident ca aceasta nu putea sa sustina pe termen mediu si lung nevoile bugetului si in special nevoile de cofinantare pentru proiectele europene.
Este momentul in care, la 6 luni de la preluarea puterii, actuala coalitie guvernamentala se afla intr-o deruta vis-Ë-vis de aplicarea unui tip sau a altuia de politica. Unii sustin majorarea taxei pe valoarea adaugata, pentru cresterea veniturilor bugetare, altii spun (care de fapt si conduc actuala alianta - vezi noul Partid Democrat) ca nu vor accepta niciodata o crestere a TVA fara o descrestere a contributiilor sociale. Pe langa faptul ca si de o parte si de alta este vizibila o lipsa de cunostinte in aplicarea unui mecanism coerent de politica fiscala, se vede totusi ca divergentele de opinii incep sa-si puna amprenta si pe viitorul politic al Romaniei. Este adevarat ca FMI, asistand la Bucuresti la explozia de reactii negative o data cu anuntarea acestei decizii - dupa declaratiile ministrului Popescu, de crestere a TVA in anul 2006 la 22% - a lasat la indemana guvernului solutiile pe care le crede de cuviinta pentru cresterea veniturilor bugetare in anul care urmeaza. Si atunci a propus guvernului ca pana la urmatoarea misiune sa identifice venituri in plus la buget pentru anul 2006, mai mari cu 2,5% din PIB, echivalentul a aproximativ 70.000 mld. lei (1,9 mld. euro).
Plecand de la anunturile ministrului Popescu cu privire la faptul ca aceasta cota unica de 16% va fi pastrata si in anul care urmeaza, este lesne de inteles ca mai mult ca sigur una dintre solutiile care vor fi gasite pentru majorarea veniturilor bugetare va fi cresterea taxei pe valoarea adaugata.
Un mod normal de abordare ar fi fost ca greseala care a fost descoperita in final, cu privire la aplicarea cotei unice, sa nu fie indreptata cu o noua greseala, ridicarea cotei la TVA, ci ridicarea nivelului acestei cote unice care sa acopere veniturile necesare bugetului de stat. Dar cum din punct de vedere politic este greu sa recunosti o greseala, o greseala cu care ai facut multa valva in timpul campaniei electorale, o greseala care in momentul respectiv a fost semnalata, dar nu s-a tinut cont de semnalele respective, atunci te duci si cauti alte solutii, care insa vor produce efecte secundare mult mai mari decat daca aceasta cota unica ar fi fost majorata.
Implicatiile principale ale cresterii TVA vor fi in primul rand un proces de crestere accelerata a inflatiei si in mod implicit a dobanzilor bancare, combinat cu un proces de incetinire a aprecierii monedei nationale si in final cu o diminuare a veniturilor nete ale populatiei. Scumpirile care vor avea loc vor duc in mod cert la scaderea puterii de cumparare si, nu in ultimul rand, la o scadere a increderii populatiei in moneda nationala.
Actualul tip de politica fiscala a reintrodus teama mediului de afaceri fata de instabilitate fiscala si imposibilitatea conceperii de catre reprezentantii acestuia a unui plan de afaceri pe termen mediu si lung, cu o consecinta directa de reducere a volumului investitiilor straine. Din nefericire, acest lucru s-a constatat si in primele luni ale anului, cand investitiile straine directe au fost mai mici cu 40% decat in aceeasi perioada a anului trecut.
Cresterea TVA si a celorlalte impozite, precum si a pretului la utilitati, vor contribui la cresterea saraciei, in special la nivelul pensionarilor si categoriilor populatiei cu venituri mici, precum si a arieratelor companiilor distribuitoare, prin neplata facturilor la utilitati, mai ales in perioada de iarna.
Pe plan extern, cresterea deficitului de cont curent la peste 8% din PIB va afecta si mai mult credibilitatea Romaniei si va face si mai greu de indeplinit criteriile de convergenta in vederea aderarii la UE. Acelasi tip de politica fiscala va duce ca cheltuielile, ca pondere in PIB, nici in anul 2006 sa nu fie la nivelul din 2004, chiar in conditiile in care ponderea veniturilor va fi aproape aceeasi ca in 2004, deoarece pentru limitarea deficitului de cont curent se va merge cu un deficit bugetar sub nivelul inregistrat in 2005, ceea ce va conduce la taieri drastice de cheltuieli bugetare, disponibilizari de functionari publici, personal didactic si personal medical.
Recentul anunt privind diminuarea din anul 2006 a contributiilor sociale va determina grave dezechilibre la nivelul bugetului asigurarilor sociale de stat si de sanatate, care vor trebui acoperite din sume alocate de la bugetul de stat.
Repercusiunile unui asemena tip de politica fiscala pot sa conduca in final la un derapaj al echilibrelor macrofinanciare, care cu greu vor putea fi repuse pe linia de plutire in perioada anilor care urmeaza si care, din pacate, coincid cu perioada in care Romania ar trebui sa acceada in familia Europei unite.
* Mihai Tanasescu este vicepresedinte al PSD, principalul partid al opozitiei, si a fost ministru al finantelor in perioada 2001-2004
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
