Dacă ar fi să adaug la lista deciziilor bune, strategice, cu impact economic, social şi demografic luate pentru România, pentru noi/voi, pe lângă intrarea în Uniunea Europeană şi NATO, aş spune imediat investiţiile străine şi deschiderea graniţelor întâi neoficial şi apoi oficial, pentru ca românii să poată să plece din ţară la muncă, sau chiar de tot.
Investiţiile străine care au început să vină după finalul anilor ‘90 (într-un deceniu au depăşit 70 de miliarde de euro) au schimbat economia României în bine, dar, mai mult decât atât, au globalizat-o, au introdus-o pe lista ţărilor internaţionale şi au schimbat cultura unor întregi generaţii.
Vrem - nu vrem, suntem de acord sau nu, multinaţionalele au adus pe lângă bani, knowledge, organizare, profesionalizare, o anumită structură a muncii şi de conducere a companiilor, care treptat au fost preluate şi de către antreprenorii români.
Accesul la reţelele globale şi în final la poziţii externe bune au dat posibilitatea românilor să devină şi ei expaţi, ceea ce părea imposibil în deceniul ‘90, când în România aterizaseră primii expaţi şi care nu ştiau dacă sunt la Bucureşti sau la Budapesta.
De aceste decizii politice şi economice, luate mai degrabă în afară şi apoi preluate şi executate de liderii români, a beneficiat şi Angela Creţu, un executiv român care în ianuarie a preluat la New York conducerea gigantului american din domeniul producţiei şi vânzării de cosmetice Avon. Ea este responsabilă de toate pieţele, mai puţin de SUA şi Africa de Sud.
Istoria ei a fost subiectul unui articol din numărul din 27 iunie din Financial Times, cel mai important ziar de business din Europa.
Angela Creţu, 45 de ani, a fost subiectul rubricii How to lead - Work & Carriers. Ea şi-a început cariera în Avon în Constanţa şi a ajuns la New York pentru a încerca să revitalieze celebrul brand, aşa cum a revitalizat operaţiunile din Serbia, Rusia sau Turcia. Ea a fost preferată pentru această poziţie în dauna unor executivi din alte companii mari, ceea ce a fost o surpriză.
De-a lungul ultimilor 20 de ani am văzut foarte puţini români în Financial Times sau în celelalte ziare şi reviste globale de business, spre deosebire de polonezi, unguri, cehi, ruşi, tovarăşii noştri din perioada de suferinţă comunistă.
România este mai mult menţionată în articolele externe în subiect legate de corupţie, arestări, schimbări politice şi legislative, deficit bugetar sau derapaje economice. Foarte puţini români care au realizat ceva sau au ajuns undeva au făcut subiectul unor articole din marile publicaţii de business ale lumii.
În ultimul timp, datorită a ceea ce a realizat cu UiPath, companie de 7 miliarde de dolari şi care se îndreaptă acum spre 10 miliarde de dolari, Daniel Dines a ajuns un subiect pentru publicaţiile de business internaţionale.
Dacă anii ‘90 au fost ai căpşunarilor, urmaţi apoi de cei care au lucrat în construcţii, iar acum de cei care se duc la cules de sparanghel sau lucrează în abatoarele germane, poate acest deceniu va fi al românilor care au reuşit să ocupe poziţii externe de top în marile companii.
