La PSD forfota e mare. Declaratiile din ultimele zile arata ca in interiorul partidului aflat acum la putere este in toi campania de gasire a unei imagini. Vechile strategii sunt in cumpana, noile planuri nu se contureaza inca la modul concret.
Se fac planuri, se tes scenarii, dar inca nu este clar care este miza acestor discutii in interiorul PSD.
De analiza a alegerilor nu cred ca este vorba, de vreme ce nu se vorbeste despre cine anume sa candideze pe listele parlamentare, sunt zvonuri chiar ca exista dubii in privinta candidaturii lui Adrian Nastase la prezidentiale.
Seria de declaratii de saptamana trecuta arata mai degraba ca o lupta pentru legitimitate si mai ales pentru autoritate in interiorul PSD.
Mai intai, sa urmarim ce vor de fapt declaratiile lui Victor Ponta, Miron Mitrea, Octav Cozmanca si, fireste, Adrian Nastase (dupa ordinea aparitiilor lor pe scena publica).
Primul pas a fost facut de unul dintre tinerii din partid, cel al carui nume nu poate fi despartit de cel al liderului PSD. Este vorba despre Victor Ponta, un om venit in acest mandat la partid, de cand PSD se afla la guvernare. Victor Ponta cere, in numele unor analize serioase, de fapt, demisii ale celor care au avut rezultate proaste la scrutinurile din 6 si 20 iunie.
Ca si Ponta a mai vorbit unul dintre veteranii PSD - este vorba, de data aceasta, despre Miron Mitrea, unul dintre vicepresedintii formatiunii, care a cerut un pas inapoi din partea perdantilor. Daca ar fi existat numai declaratia lui Miron Mitrea, atunci s-ar fi putut interpreta ca este, in nota-i deja obisnuita, mijlocul prin care ministrul Transporturilor si al Locuintelor incearca sa-si faca culoar in ierarhia PSD. Sunt mai multe ocaziile prin intermediul carora Miron Mitrea a tinut sa-si arate vederile, adesea independente de cele ale actualei conduceri a PSD, asa incat este privit ca fiind unul dintre liderii influenti, independenti si cu ambitii de marire in cadrul partidului.
O astfel de imagine nu este perceputa in raport cu Octav Cozmanca, omul care a fost scos acum un an din guvern pentru a pregati partidul de alegeri din functia de presedinte executiv la PSD. Sa ne amintim ca, la vremea respectiva, aducerea in fruntea PSD a dlui Cozmanca a fost citita ca o legitimare a aripii conservatoare si experimentate din cadrul PSD, ca o obstructionare a lansarii tinerilor in cadrul ierarhiei. Octav Cozmanca face cel mai transant pas in zilele acestea. Iese la scena publica, da explicatii si conditioneaza ramanerea sa in functia de presedinte executiv la PSD de demisiile care sa vina din partea unor oameni cu atributii inalte - sugereaza ca este vorba despre aceia care au functii inalte atat la centru, cat si in guvern.
Declaratia lui Octav Cozmanca este prima de la cel mai inalt nivel al PSD care vorbeste despre rezultate proaste la alegerile locale. Este prima care recunoaste ca este nevoie de indepartarea unor oameni carora partidul le-a dat functii mari (adica incredere si vizibilitate), dar care au dezamagit. Asta in timp ce partidul spunea, pe toate vocile, ca PSD a castigat, are cel mai bun rezultat din istoria sa, cele mai multe mandate...
Octav Cozmanca a spus ce voia multa lume sa auda - nu doar opozitia, dar si electoratul PSD - de aceea, se poate spune ca Octav Cozmanca a transmis un mesaj pentru cei dinafara PSD. A vorbit pentru mase si pentru opozitie.
De vreme ce astfel de declaratii nu pot decat sa ingrijoreze cam jumatate din filialele PSD, la care se adauga si cativa lideri cu atributii strategice in cadrul formatiunii (Vasile Dancu, Viorel Hrebenciuc, Ioan Rus, Dan Ioan Popescu sunt cateva nume), era nevoie si de o voce care sa linisteasca spiritele in partid. Asa se explica declaratiile lui Adrian Nastase care spunea ca schimbarile nu trebuie asteptate ca fiind demisii si demiteri din partid. A vorbit, din nou linistitor pentru masele din interiorul PSD, despre rezultate si despre numarul suficient de mare de mandate obtinute.
Daca era vorba doar despre responsabilizare, atunci lucrurile erau foarte simple - demisionau sau erau demisi cei cu rezulate proaste. Cele mai rasunatoare rezultate - Dan Ioan Popescu, pentru Bucuresti, Viorel Hrebenciuc, pentru Moldova si Ioan Rus, pentru Cluj. Si, pentru ca mai toti cei suparati au vorbit de strategie defectuoasa si de sondaje nerealiste, poate ar fi fost vorba si despre Vasile Dancu. Nici unul dintre cei amintiti nu a suflat o vorba despre retragere. Nu a facut nici un pas inapoi.
De aici inainte, poate ca numai presiunile din interior mai pot sa faca loc vreuneia dintre demisii la modul onorabil - sta daca vorbim de plecarea celor amintiti.
In schimb, apar doua miscari semnificative ale liderilor de la Cluj si Bucuresti. Dan Ioan Popescu nu numai ca nu demisioneaza, dar se imbraca si cu legitimitatea pe care i-o poate da filiala de la Bucuresti a PSD - este reconfirmat in functia de presedinte al organizatiei, cu unanimitatea celor care au fost prezenti la sedinta.
Al doilea gest semnificativ vine de la Ioan Rus - a pierdut si ca lider al partidului, si ca pretendent la fotoliul de primar. Cere autoritatea de a negocia in numele unei regiuni intregi si a partidului politica de aliante. Cere, cu alte cuvinte, mai multa autoritate sub semnul unei descentralizari. Octav Cozmanca il contrazice. Ba, la prima vedere, ai spune ca i se opune.
Teoria lui Ioan Rus poate fi privita, c miza, din doua perspective. Prima, pe termen scurt, este modul sau de a contracara orice solicitare de demitere a sa din inaltele functii care i-au mai ramas - vicepresedinte la partid si lider de organizatie. A doua, pe termen lung ar putea fi considerata ca un mijloc de a castiga si mai multa influenta. Daca ar fi adoptata propunerea sa probabil ca ar insemna ca fiecare mar regiune sa aiba un lider propriu. Astfel, s-ar reduce numarul de aproape 20 de vicepresedinti de acum ai PSD la doar, sa zicem, 4 sau cimci, dupa numarul de provincii. Incarcati cu atributii de genul negocierea aliantelor regionale, programele care li se adreseaza tuturor categoriilor de electorat, atunci presedintii unor astfel de provincii ar fi investiti cu o putere mai mare decat oricand. Presedintelui de la centru i-ar mai ramane poate un statut mai mult simbolic, poate chiar onorific. Dar, aici nu pare sa fie vorba despre cazul in care Adrian Nastase ar fi liderul PSD, ci cazul care este valabil din 2005, cu Ion Iliescu la carma partidului.
Miza nu este inca precisa, mai trecuie sa treaca timp si sa se contureze taberele care sustin una sau alta dintre strategii. Asupra subiectului revenim - lucrurile sunt in continua miscare.
adelina.radulescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
